Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
A devenit deja un exercitiu inutil sa repeti ca reforma domeniilor esentiale intarzie inadmisibil, ca nimeni nu este interesat de ea si ca ramanem in urma fostelor noastre tovarase din lagarul comunist.
Cea mai dureroasa pentru viitorul acestei natiuni in deriva este absenta reformei in educatie, pentru ca ea compromite sansele de progres. In loc sa ne indreptam spre o societate a cunoasterii, riscam sa ne definim prin imaginile cu miliardari semidocti.
Nu putem considera carpelile legislative propuse de Ministerul Educatiei o reforma. Ce a ramas din dezbaterea publica pe marginea lor? Mai intai o imensa mirare fata de haosul pe care-l va genera renuntarea la testele nationale, la numai trei ani dupa introducerea lor. Ministrul si ilustrii sai colaboratori au decis - nu stim pe ce baze - ca testele sunt prea stresante.
Ceea ce nu au inteles ei este ca sistemul propus, prin care admiterea la liceu se va baza pe media notelor la tezele cu subiect unic din timpul gimnaziului si din clasa a opta, muta stresul pe o perioada mai indelungata si la o varsta mai frageda. Inca din clasa a cincea, copiii vor fi presati de parinti sa obtina note mari la tezele cu subiect unic pentru a nu-si compromite sansele de a intra la un liceu decent.
Nu mai vorbim de potentialul de coruptie, nedreptate in evaluarea copiilor si, in consecinta, de traumatizare psihica a acestora, in conditiile bine-cunoscute ale scolii romanesti. Un opt sau un noua obtinute intr-o scoala serioasa, cu profesori exigenti, valoreaza mai mult decat aceleasi note acordate de un profesor superficial, incompetent sau corupt.
Alta gaselnita este obligativitatea gradinitei de la varsta de 3 ani. Nici Ceausescu nu se gandise la asa ceva, desi mai degraba te-ai fi asteptat ca un dictator sa vrea sa inregimenteze cetatenii din fasa, nu un ministru liberal. Una este sa creezi conditiile pentru ca toti copiii sa fie cuprinsi intr-o forma de pregatire prescolara si alta sa-i obligi sa se inscrie la gradinita, cand stii ca nu ai suficiente gradinite si nici destui educatori.
Problema nu este, asa cum crede ministrul, doar baza materiala, generatoare de contracte pentru firmele de constructii si furnizorii de calculatoare, ci software-ul, factorul uman. Comedia examenelor de titularizare demonstreaza elocvent calitatea tot mai slaba a celor interesati de invatamant. Si de ce ar fi absolventii valorosi interesati de un loc de munca prost platit cand pot pleca in strainatate sau obtine un post rezonabil in alte domenii?
La loc de frunte printre aberatiile noilor legi trebuie sa situam si obligativitatea predarii religiei in forma in care este inteleasa la ora actuala. Din cauza fanatismului si superficialitatii ambelor parti, materia „religie”, ca obiect de cultura generala util tuturor elevilor, nu a fost separata de educatia religioasa, care nu are ce cauta in scoli, ci in biserica. Este singura rezolvare a problemei, dar nimeni nu o aplica. Vom ramane deci cu un hibrid stupid, obligatoriu si revoltator.
Nimeni nu s-a scandalizat ca problema performantei sistemului de invatamant romanesc nu a fost pusa in centrul dezbaterii - daca putem vorbi despre o dezbatere publica pe aceasta tema! Ne-am pierdut in contemplarea copacilor si am pierdut perspectiva asupra padurii. Ar fi fost nevoie de un program guvernamental in toata regula, cu surse de finantare alocate generos, ca pentru un obiectiv de importanta nationala. Evident, nu am avut parte de asa ceva. Premierul s-a intrebat doar public - si retoric? - de ce nu s-au cheltuit fondurile europene alocate invatamantului.
Daca nu ar fi fost orbit de ura pe care o cultiva la adresa presedintelui Traian Basescu, guvernul ar fi putut sa intre in istorie cu o reforma de amploare a educatiei. O analiza temeinica a fost intreprinsa de comisia infiintata de Administratia prezidentiala. Concluziile nu au fost agreabile establishmentului din bransa, dar de la ele ar fi putut porni un proiect de amploare care sa transforme scoala romaneasca intr-o institutie competitiva pe plan european.
Stim bine ca raportul comisiei de la Cotroceni a fost ignorat si sfidat de Ministerul Educatiei si nu putem decat sa constatam ca lupta politica oarba si stupida omoara din nou reforma. O omoara in invatamant, asa cum a omorat-o si in administratia publica, unde prefectii - transformati in functionari publici in 2005 doar de ochii UE - sunt acum schimbati pe criterii politice; sau in justitie, unde ostilitatea fata de Monica Macovei a dus nu numai la indepartarea sa, ci si la abandonarea reformelor.
Exemplele pot continua la infinit, inapoierea fiind usor de explicat prin calitatea oamenilor politici si prin caracterul destructiv al rivalitatilor dintre partide si grupuri de influenta. Daca Romania va ramane ostatica acestor lupte stupide, peste putina vreme intrebarea „Unde este reforma?” va suna ca un strigat in desert.
Recomandările noastre
