La ora 11:00, lucrurile luaseră o întorsătură tragică. Părinţii îşi căutau bezmetici copiii pierduţi prin mulţime, jandarmii abia mai putea ţine sub control valul de oameni, iar cei de la Salvare pregătiseră deja măştile cu oxigen.
„Aşa e mai mereu în primele zile de înscrieri, iar notele slabe de la Bac nu au schimbat cu nimic situaţia.În realitate, sunt mai mulţi părinţi decât copii. Înăuntru, în sălile de clasă, nu-i deloc aşa, e o relaxare totală”, spune Florin Ionescu, şeful serviciului de marketing şi comunicare din cadrul ASE.
Afară însă, oamenii sunt atât de surmenaţi, încât au început să scandeze de fiecare dată când cineva pătrunde în „fortăreaţa” universităţii. Provincialii se tem că vor înnopta pe străzile din Capitală şi se gândesc la cele mai sumbre scenarii. „Dacă nu prelungesc programul peste ora două la amiaza, trebuie să mai rămânem o noapte şi să venim mâine din nou. Cred că vom dormi în parc sau în gară” , spune, printre lacrimi, o femeie venită cu fiul său tocmai din Suceava.
Dacă pentru unii ASE-ul e un vis din copilărie, pentru alţii e doar un plan de rezervă. „Am luat 7,50 la Bac, dar dau şi aici, şi la Universitate, numai să intru undeva”, e optimist un elev bucureştean, ud leoarcă de transpiraţie după câteva ore petrecute corp la corp cu sute de străini. În ciuda entuziasmului din fiecare an de la înscrierea la ASE, firmele de recrutare atrag atenţia că Ştiinţele Economice nu mai sunt un domeniu de viitor, iar "managerii" aşteaptă şi câte patru ani ca să-şi găsească un job.