Revelion sau Sfântul Vasile? Cum a evoluat tradiția Anului Nou la români

Masa de Revelion. Sursa foto: Pixabay

Până la reforma lui Sosigene din Alexandria și la introducerea calendarului iulian în 46 î.Hr., calendarul roman avea 10 luni, iar Anul Nou se celebra pe 1 martie, de ziua Zeului Marte. Agricultorul era și soldat,după principiul „bonus miles bonusque colonus”. Se făceau urări, cu ocazia „calendelor lui Marte”, de aici menținându-se tradiția colindatului și a colindelor.

Luna lui Ianus și Luna lui Făurar

Faptul că Anul Nou se celebra în Martie explică de ce se folosea „Plugușorul” (cu invocarea aratului, semănatului, brazdei de sub plug) și „Sorcova” (ramuri înflorite de copaci) iar acum aceste obiceiuri apar în mijlocul iernii când nici nu se ară și nici nu avem copaci înfloriți. Biserica celebrează Anul Nou pe 1 septembrie, când se spune că Dumnezeu a început Creația iar Hristos a început „lucrarea Mântuirii”.

Calendarul lui Sosigene sau Calendarul Iulian (numit așa pentru că fusese acceptat de Caius Iulius Caesar) a introdus Luna lui Ianus (zeul care avea un templu pe colina exterioară a Romei, Mons Ianiculum- Gianicolo și care avea 2 fețe, una spre trecut și alta spre viitor) și Lnna Zeului Vulcan (Hephaistos la greci), care era protectorul făurarilor (făurar - faber). De aceea, luna s-a numit Februarie, în timp ce luna lui Ianus s-a numit Ianuarie.

Înainte de a se introduce aceste luni suplimentare, erau zece luni. A patra lună după Martius, Aprilius, Maius a primit numele Iunius, de la Marcus Iunius Brutus, cel care l-a izgonit pe ultimul rege roman, Tarquinus Superbus. Ulterior, luna a cincea, Quintilis, i- fost dedicată lui Caesar, numită Iulius-Iulie. Când Augustus a urcat pe tron, luna Sextilis a fost numită Augustus. Lunile Septembris, Octobris, Novembris,  December au rămas cu numărul de ordine „7, 8, 9, 10” și după întroducerea lunilor Ianuarius și Februarius. De aceea, luna septembrie este luna a noua, octombrie -a 10-a, noiembrie - a 11-a și decembrie - a 12-a lună din an.

Cum împărțeau romanii o lună?

Romanii nu numărau zilele de la 1 la 30 sau 31 ori la 28 în cazul lui Februarie. Chiar dacă lunile romane în calendarul iulian aveau același număr de zile ca astăzi (calendarul gregorian a introdus după corelarea de 10 zile în secolul XVI, o dată la patru ani, a 29-a zi pentru februarie, numită bisextilis, iar anul devenind bisect), romanii aveau în cursul lunii, trei părți fixe.

Începutul lunii era numit „Calendae”. În zilele de 5-7 ale lunii și în cele de 13-15 ale lunii se celebrau „Nonele” și „Idele”. Așadar, pentru ajunul Calendelor, Idelor și Nonelor se folosea denumirea „Pridie”. Între Calendae și None sau între None și Ide, se folosea expresia Ante Diem, urmată de câte zile mai erau între ziua în care se raporta romanul și None sau Ide.

De exemplu, data de 15 martie 44 î.Hr. când a fost asasinat Caesar, se numea Idele lui Marte. Data de 12 martie 44 î.Hr.. se numea Ante Diem (abreviat AD)  IV Idus Martius - cu patru zile înainte de Idele lui Marte. Data de 4  martie 44 î.Hr. era Ante Diem IV Nonis Martius, cu 4  zile înainte de Idele lui Marte. 16 martie 44 d.Hr., se numea AD XVI Kalendis Aprilibus - cu 16 zile înainte de Calendele lui Aprilie.

Cum grecii nu aveau Calendae, expresia latină similară cu „la Paștele Cailor” (niciodară) era „la Calendele grecești”.

Revelion - Noaptea Sfântului Silvestru

Papă al Romei, Sfântul Silvestru a trăit din a doua jumătate a secolului III d.Hr., până pe 31 decembrie 335 d. Hr. Noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie îi era dedicată și se făceau „vigilii”, adică rugăciuni și „vegheri de noapte”. Francezii numeau aceste „vigilii” drept „reveillons!”, adică îndemnul de a fi treji. De aici, în epoca modernă, s-a extins obiceiul Revelionului. Acesta va ajunge în epoca modernă și în Principatele Române, o dată cu emanciparea boierilor români. Evident, în Banat și Transilvania sau Bucovina, unde catolicismul a pătruns organizat,

Cum petreceau boierii români din Principate?

Era o tradiție veche în rândul boierilor. Ei obișnuiau să depună simbolul dregătoriei lor la Curtea Domnească, o dată cu slujba Crăciunului. De regulă, în seara de 31 decembrie, de la Domnie, li se trimitea un răvaș alături de însemnul Puterii. Asta însemna că Domnia le reînoiește dregătoria pe încă un an, iar Domnul îi chema la slujba de Sfântul Vasile cel Mare (care coincidea cu Tăierea Împrejur a Mântuitorului, la 8 zile de la naștere, conform tradiției iudaice) și, evident, la ospățul de după slujbă.

Demnitarii străini care erau acreditați pe lângă domnitori amintesc, mai ales în perioada fanariotă, că domnitorii chemau muzica orientală (Meterhaneaua), că ei toastau primii, iar afară, se slobozeau salve de tun. Fiecare boier închina primul pahar în cinstea Domnului.

Cine era Sfântul Vasile cel Mare?

Sfântul Vasile cel Mare a trăit între 329--379 d.Hr. și este un sfânt teolog, unul dintre cei Trei Ierarhi (Alături de Antonie cel Mare și Grigore de Nazians) S-a săvârșit din viață la 1 ianuarie 379. Fusese coleg de academie cu Iulian Apostatul, nepotul lui Constantin cel Mare care aburase creștinsmul în scurta sa domnie în Imperiul Roman (361-363 d.Hr.), domnie care încheie Dinastia Constantiniană. Legenda spune că Sfântul Vasile cel Mare ar fi salvat o cetate de la un atac de tip asediu. Asediatorii cereau aur iar sfântul i-ar fi învățat pe locuitori să adune aurul și să se roage.

Dumnezeu a făcut ca asediatorii să se retragă, iar Sfântul Vasile, neștiind cum să îanpoieze aurul rămas, a pus să se coacă pâini în care a pus înainte de coacere, câte o bijuterie de aur din cele aduse. Dumnezeu a făcut minunea ca fiecare familie să găsească în pâinea primită, fix bijuteria care fusese dată.

Vasilopita - „Pâinea Sfântului Vasile”

Singurii care păstrează tradiția Vasilopitei sunt grecii. Ei coc o pâine specială (plăcintă) în care se pune un bănuț din aur. Cine găsește bănuțul când se taie Vasilopita (tradiția spune că se poate tăia oricând între 1 ianuarie de Sf. Vasile și 30 ianuarie, de ziua Sfinților 3 Ierarhi), va avea noroc tot anul!

De ce spunem „Mulțumesc”? Are legătură cu „La Mulți Ani!”

Filologii ne-au povestit în școală că româna fiind o limbă neo-latină, cuvinte precum „Annus” -an sau „Tertius” - al treilea s-au folosit frecvent. Perioada de trei ani numită „ Annus Tertium” a ajuns în Ardeal, dar și în Muntenia, să fie numită „Anțărț”.

Urarea de ani mulți se folosea ca „Multi Anni”, când te întâlneai, te despărțeai de cinveva sau cumpărai ori vindeai ceva. Din „Multi Anni!”. de-a lungul secolelor s-a ajuns la ”Mulțan!”, ”Mulțam!” „A Mulțăni”, „Mulțănesc”, „Mulțămesc”. Până la „Mulțumesc!” nu a mai fost decât un pas!

Almanahul Evenimentul Istoric, Nr.94, Decembrie 2025,  încununarea unui an de muncă al editorilor și al redactorilor revistei lunare de istorie Eveminentul Istoric,  aduce la cunoștința pasionaților de istorie cele mai importante subiecte, indiderent de epocă. Dacă veți comanda o carte de pe edituradecarte.ro și includeți în comandă una din revistele Evenimentul Istoric și Capital nu veți avea costuri de livrare.  Evenimentul Istoric vă ține la curent cu noutățile din domeniul temelor de istorie, pe canalul de Youtube Evenimentul Istoric dar și pe Canalul de Youtube Hai România!

De aceea, de Anul Nou, pasionații de istorie merită să primească  drept cadou Almanahul Evenimentul Istoric, Numărul 94, decembrie 2025!

Urez și eu cititorilor Eveninentului Zilei și Evenimentului Istoric „La Mulți Ani!” pentru 2026, cu împlinirea tuturor dorințelor, dar și, în spiritul celor scrise mai sus, „Mulțumesc!” pentru cei care m-au citit!