Companiile de care depinde relansarea economică în România reprezintă mai puţin de 3% din totalul firmelor active. Intrarea acestora în insolvenţă ar genera un efect de domino cu consecinţe majore asupra întregului sistem, arată o analiză a Casei de Insolvenţă Transilvania (CITR).
Din totalul celor peste 600.000 de companii active în 2013 înregistrate la Registrul Comerţului, care nu se află în insolvenţă, 19.800 au un rol determinant în economie, fiind companii care au active mai mari de un milion de euro. Cifra de afaceri cumulată a acestora în 2012 este de peste 156 miliarde euro, cu 18,8% mai mare decât PIB-ul României.
În 2012 acest eşantion de companii a angajat peste 1.870.000 de persoane, mai mult de o treime din populaţia salariată la nivel naţional. Analiza arată că, în momentul de faţă, 3.200 dintre acestea se află în categoria "insolvenţă inevitabilă" sau "nedeclarată încă".
"Aceste companii au o foarte mare influenţă asupra sistemului economic şi trebuie să fim atenţi la evoluţia lor viitoare pentru a vedea perspectivele de creştere şi depăşire a crizei. Ceea ce va determina înclinarea balanţei într-o direcţie sau alta este modul în care vor şti şi vor putea să rezolve principalele probleme: supraîndatorarea şi accesul la lichiditate. Din fericire, piaţa s-a maturizat şi adaptat la realităţiile economice, iar dezvoltarea unei pieţe secundare de finanţare este inevitabilă. Mai mult, restructurările în afara insolvenţei conferă companiilor o soluţie alternativă la îndemână. Însă este foarte importantă consolidarea unui cadru legislativ pentru procedură, pentru a fi cu adevărat eficientă", a declarat Rudolf Vizental, asociat al Casei de Insolvenţă Transilvania.
Din analiza evoluţiei eşantionului de companii cu impact în economie în perioada 2010-2012, specialiştii CITR au observat o diferenţiere clară între companiile cu evoluţie pozitivă şi cele aflate în dificultate. Astfel, în timp ce indicatorii companiilor sănătoase se îmbunătăţesc, problemele celor cu dificultăţi se acutizează. Aproximativ jumătate din ele realizează un profit în creştere de la an la an, în timp ce pierderile altora se adâncesc.
Gradul mediu de îndatorare a companiilor cu profit este în limite recomandate (64%), iar a celor cu pierdere este la o limită îngrijorătoare, de 94,77%. Corelând aceast aspect cu rezultatele studiului Coface, conform căruia companiile care au intrat în insolvenţă în 2013 au cunoscut degradări continue ale acestui indicator, ajungând în anul premergător intrării în procedură la nivelul de 104% grad de îndatorare, specialiştii CITR apreciază că o mare parte din companiile din a doua categorie se află în pragul insolvenţei.
În ultimii 4 ani, din totalul celor peste 120.000 de societăţi intrate în procedura insolvenţei, doar 2.200 erau companii considerate cu impact. Analiza arată că numărul companiilor aflate în dificultate sau insolvenţă iminentă este mult mai mare decât cel al companiilor sănătoase, iar numărul companiilor cu impact cu perspective de a intra în procedură este mai mare decât al celor din aceeaşi categorie, intrate în ultimii 4 ani.
Soluţia salvatoare ar putea veni de la fondurile de investiţii, private equity, dublate de specialişti în managementul de criză. În acelaşi timp, restructurările în afara procedurii insolvenţei devin o variantă acceptată de un număr mai mare de companii. Pentru a fi eficient, procesul are nevoie de o serie de reguli şi măsuri care să asigure un cadru eficient, fără însă a afecta flexibilitatea lui. Sunt necesare formule de asigurare a riscului privind posibila anulare ulterioară a unor măsuri luate în această perioadă şi oferite protecţii şi avantaje pentru cei care susţin măsurile de restructurare şi garanţii pentru cei ce finanţează compania în această perioadă.
Datele fac parte dintr-un amplu raport CITR privind starea companiilor active care nu se află în prezent în insolvenţă, ce va fi publicat în luna aprilie 2014.
Analiza specialiştilor CITR evidenţiază faptul că mediul de afaceri din România este în continuare fragil, dar în acelaşi timp prezintă oportunităţi de restructurare. Necesitatea intervenirii la timp rămâne o condiţie obligatorie, iar identificarea surselor de finanţare este principala provocare pentru a depăşi criza ce continuă de mai bine de 5 ani.
Recomandările noastre
