Stephen Frears a luat 10 premii internaţionale pentru „The Queen“.
Pentru Stephen Frears, „Regina“ s-a concretizat în peste 10 premii internaţionale, printre care: FIPRESCI la Veneţia, cel mai bun regizor la Toronto, Premiile Goya şi David di Donatello pentru cel mai bun film european, titlul „Regizorul anului“ acordat de către critica londoneză, premiul pentru realizare regizorală de excepţie acordat de Uniunea Regizorilor din America. În plus, a fost nominalizat la Oscar, la Premiile Europene, Premiile César şi Globurile de Aur. Aristocraţie pentru televizor Cu „Regina“ nu a fost prima dată când Frears s-a apropiat de „mărimile“ Marii Britanii. În 2003, în compania aceluiaşi scenarist, Peter Morgan, a realizat pentru Channel 4 filmul „The Deal“ („Înţelegerea“), care povesteşte despre presupusul acord pe care Tony Blair l-a încheiat cu Gordon Brown pentru a stabili cine va fi liderul Partidului Laburist în 1994. Filmul a primit Premiul BAFTA pentru dramă de televiziune. Micul ecran nu îi este străin lui Frears, care a lucrat intensiv în acest domeniu, nu doar până să fie remarcat ca un regizor special. În 2000, a realizat un remake al lui „Fail Safe“, care a fost transmis de CBS live, în alb-negru, cu George Clooney, Harvey Keitel şi Richard Dreyfuss. Spre deosebire de cele două filme cu conotaţie politică realizate în Marea Britanie, „Fail Safe“ este o ficţiune care se petrece în timpul Războiului Rece, când un bombardier de origine necunoscută se apropie de Statele Unite dinspre Europa. Din cauza unei deficienţe de comunicare, unul dintre grupurile militare care urmau să răspundă în cazul unui atac iminent are impresia că este în plin război nuclear şi porneşte spre Rusia. Oscarul a venit cu „Legături primejdioase“ Frears a debutat în 1971, cu „Gumshoe“, care i-a adus lui Albert Finney o nominalizare pentru cel mai bun actor la Premiile BAFTA. A continuat cu filme de televiziune, apoi s-a făcut remarcat în 1985 cu „My beautiful Laundrette“, un film sensibil despre relaţia dintre un tânăr pakistanez şi un englez fără căpătâi (necunoscutul, pe atunci, Daniel Day-Lewis). Pelicula explora teme incomode mai ales pentru anii Thatcher, ca homosexualitatea, rasismul şi tensiunile dintre generaţii. Următoarele trei filme i-au prilejuit colaborarea cu actori de marcă ale căror performanţe, sub direcţia sa, sunt absolut strălucitoare. „Prick up your years“ („Ciuliţi-vă urechile“, 1987) este biografia controversatului autor de teatru Joe Orton. Orton este interpretat fenomenal de Gary Oldman, iubitul său, de Alfred Molina, iar agentul, de Vanessa Redgrave. Un an mai târziu, creează elegantele şi somptuoasele „Legături primejdioase“, pe scenariul premiat de Academia Americană al lui Christopher Hampton. Poate vă amintiţi jocul voluptuos al lui John Malkovich şi Glenn Close. În 1991 primeşte prima sa nominalizare la Oscar pentru „The Grifters“ (Escrocii), cu John Cusack, Anjelica Huston şi Annette Benning. În acest moment, reputaţia lui Frears s-a consolidat definitiv ca unul dintre cei mai buni regizori britanici. Au urmat „Hero“, „The Hi-Lo Country“, „High Fidelity“, „Liam“, „Dirty Pretty Things“, „Mrs. Henderson Presents“ şi „The Queen“. NOMINALIZĂRI Şase actriţe pentru Oscar De-a lungul carierei sale, şase dintre actriţele care au jucat sub direcţia lui au primit nominalizări la Oscar: Glenn Close şi Michelle Pfeiffer pentru „Legături primejdioase“ (1988), Anjelica Huston şi Annette Benning pentru „Escrocii“ (1990), Judi Dench pentru „Generoasa doamnă Henderson“ (2005) şi Helen Mirren pentru „Regina“ (2006). Dintre aceste actriţe, numai Mirren a câştigat râvnita statuetă. TALENTAT De două ori Blair Dacă, pentru rolul Reginei, Frears s-a străduit să găsească actriţa potrivită, pentru rolul lui Tony Blair ştia de la început cu cine va lucra: cu acelaşi actor care a realizat uimitorul portret al premierului britanic în „The Deal“ (2003), Michael Sheen. Performanţa sa din filmul de televiziune realizat de tandemul Frears-Peter Morgan a fost primită cu aprecieri entuziaste de către cronicarii de film britanici. Abilitatea sa de a captura personalitatea charismatică a primului-ministru era deja verificată. Unul dintre cei mai talentaţi dintre tinerii actori britanici, Sheen a fost atras de umorul negru şi caustic al scenariului, ca şi de fundamentul său uman. „Peter Morgan a mers ca un acrobat pe sârmă, între insolenţă şi îndrăzneală“, observa Sheen într-un interviu. „Ce e extraordinar este că scenariul amestecă scene din viaţa domestică - Blair mâncând paste în faţa televizorului - cu scene din viaţa profesională într-un fel care face ca totul să fie foarte credibil.“
Recomandările noastre
