Sursa foto: Wikipedia
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
S-a scris mult despre momentul 1907. Evident, istoriografia comunistă i-a dat o atenție sporită.
Perioada 1945-1989 a fost din punct de vedere istoriografic epoca de glorie a exploatării evenimentului din 1907. Desigur, a trebuit să treacă mult timp să avem o imagine adevărată a ceea ce a fost acum 118 ani.
Răscoala de la 1907 - criză socială profundă, luptă de clasă sau încercare de lovitură de stat?
Răscoala de la 1907 a fost câte puțin din toate. Eu personal, ca istoric pun mai mult preț pe ce scrie în cărțile sale istoricul Alex Mihai Stoenescu decât pe multe lucrări considerate consacrate. Autorul amintit are curajul să scrie ceea ce alții ocolesc. Latura crizei categoriei sociale a țăranilor era o realitate. Arendașii dominau piața agricolă. Țăranii erau obligați al învoieli defavorabile economic pentru ei.
Dar oare să fie de ajuns ca oamenii care de obicei țin coasa, cormana plugului sau sapa ori secera, toporul în mână la muncile agricole, silvice să ajungă să le transforme în arme? Un factor declanșator a fost cu siguranță.
„Iconarii” ruși apăruseră prin sate cu icoane în care Maica Domnului, Pruncul sau protectorul Mariei, Iosif aveau chipurile familiei imperiale ruse. Apoi, se cultivase mitul lui Cuza. Constantin Dobrogeanu-Gherea va scrie în Neoiobăgia că țăranii erau victimele exploatării dar că ei nu conștientizau că erau o clasă.
Mult mai rezervat este Lucrețiu Pătrășcacu cu „Un veac de frământări sociale 1821-1907”. La fel și Radu Rosetti cu a sa lucrare „Pentru ce s-au răsculat țeranii ”.
Răscoala de la 1907 - voiau austriecii să ne invadeze?
Răscoala din 1907 a izbucnit la Flămânzi pe 8/21 februarie 1907. Moșia era în proprietatea trustului Fischer. Era furnizorul de fân al Armatei Austro-Ungariei. Austro-Ungaria aliată în secret dorea să intervină, fiindcă ei considerau că rușii ar fi orchestrat revolta. Au fost raportate mișcări cu steaguri roșii conduse de „studenți”.
La Pașcani, feroviarii au eliberat țăranii din trenurile cu arestați. Guvernul a folosit forța armată nejustificat de dur, dar a prezentat situația ca risc de invazie externă.
Ziarele socialiste- critici antidinastice
„Adevărul” lui Constantin Mille a scris că au murit 10 000 țărani. Regele a spus despre mai multe mii. Cifra oficială a fost sub 900 țărani uciși. Ca o idee, în 1916-1918, în Primul Război Mondial, deși ofițerii comandaseră represiunea armată, soldații țărani nu s-au revoltat, semn că revolta nu pornise neapărat din rândul țăranilor.
Revolta s-a extins din Moldova, în Muntenia și Oltenia. În unele cazuri, precum la moșiile lui Dini Michail din Gorj, țăranii de pe moșie au apărat proprietatea boierului lor binefăcător de alți răsculați.
