Un DJ, doi deţinuţi şi o directoare de închisoare sunt protagoniştii filmului „Întâlniri încrucişate“, care rulează la cinema din acest weekend.
Cea dintâi premieră românească a anului, „Întâlniri încrucişate“, aduce un debut regizoral promiţător în lungmetrajul de ficţiune: Anca Damian. Folosind formula consacrată de cineastul Alejandro Gonzalez Inarritu în „21 de grame“ şi „Babel“, cea a poveştilor intersectate, Anca Damian construieşte punţi între oameni care, aparent, nu au nicio legătură directă unii cu alţii.
Gabi Bogdanovici (Mimi Brănescu), un DJ de la Radio Guerrilla, află că un deţinut de la Rahova (Dorian Boguţă) - fan al vocii sale - i-a împrumutat numele şi stilul, ajutat şi de asemănarea fizică (scenariu inspirat dintr-o întâmplare reală, al cărei protagonist a fost Mihai Dobrovolschi). Decide să-l viziteze la închisoare, unde îl întâmpină scurt directoarea (Oxana Moravec), grăbită să ajungă la aeroport.
De aici porneşte firul celei de-a doua istorii, o poveste de dragoste între ea şi un coleg de breaslă finlandez, Torbjorn (Matti Ristinen). Triunghiul îl închide Andrei (Andi Vasluianu), puşcăriaş eliberat după doi ani, care descoperă că, în lipsa lui, sora cea mică a început o viaţă compromiţătoare. Apreciată de „Variety“ Debutul Ancăi Damian a fost remarcat şi de publicaţia americană de specialitate „Variety“, care-i rezervă regizoarei o cronică încurajatoare: „Concentrânduse pe ideea de închisoare, regizoarea debutantă Anca Damian «împătureşte» viaţa dinăuntrul şi din afara închisorii, subliniind dezamăgirea şi inabilitatea personajelor de a profita de ce le oferă viaţa.
Deşi cele trei poveşti au forţe inegale, Damian demonstrează suficient talent încât să stârnească interesul pentru eforturile ei ulterioare“, scrie criticul Jay Weissberg, care a făcut parte, vara trecută, din juriul festivalului TIFF. Legături neexplicate
Fiecare dintre cele trei părţi din triptic are scene excelent construite din dialog, însă, la un moment dat, se produce un declic: unele elemente ale poveştilor nu se mai leagă sau nu sunt explicate îndeajuns (de exemplu, cum ajunge sora puşcăriaşului Andrei în camera unde directoarea închisorii şi iubitul ei urmau să-şi petreacă noaptea).
Andi Vasluianu şi Mimi Brănescu fac partituri foarte bune, însă Oxana Moravec îşi teatralizează uneori excesiv personajul, „meteahnă“ dobândită în atâţia ani de lucru pe scenă. Ideea care persistă poate cel mai puternic de-a lungul filmului este că nu e nevoie de gratii ca să ai propria puşcărie; devenim propriii prizonieri când acumulă m datorii, frustrări şi păcate care nu mai pot fi răscumpărate. Iar soluţia o alege proaspătul deţinut eliberat, la final.
DOCUMENTARE
Povestea lui Dobrovolschi, în „Eu şi cu mine“ Înainte de a ajunge în cinematografele româneşti, „Întâlniri încrucişate“ a avut un traseu festivalier destul de consistent. Filmul a avut premiera internaţională anul trecut, la Pusan, în Coreea, a participat la festivalul de la Cottbus, Goa (India), Chicago şi va merge la Göteborg (23 ianuarie-2 februarie).
Regizoarea şi scenarista peliculei, Anca Damian (46 de ani), e recunoscută pentru documentarele realizate, printre care „Victor Brauner“, „Porto Franco 2000“ sau „Muzeul de la Şosea“. Despre povestea omului de radio Mihai Dobrovolschi, care şi-a întâlnit tizul din puşcărie, a făcut şi un scurtmetraj documentar, „Eu şi cu mine“ (2006).
Recomandările noastre
