Prim-balerina Companiei Regale de Balet Covent Garden din Londra, Alina Cojocaru, a sustinut, intre 7 si 9 martie, trei spectacole cu baletul Giselle, pe scena Teatro de Madrid.

Artista romanca de 27 de ani stabilita la Londra este considerata drept una dintre cele mai bune balerine ale momentului. Nascuta la Bucuresti, Alina Cojocaru a studiat baletul la Kiev, intre 1990 si 1997. Dupa obtinerea bursei Lausanne, in 1998, romanca a intrat un an mai tarziu la Scoala Regala de Balet din Londra.

La scurt timp de la sosirea in Londra, Alina Cojocaru a fost desemnata, in 2001, prim-balerina a Baletului Regal. In aceasta noua impostaza a fost distribuita in rolul Clarei, din "Spargatorul de Nuci", Julietei, din "Romeo si Julieta", Odettei si Odile, in "Lacul Lebedelor", Aurorei, in "Frumoasa adormita", Kitrei, din "Don Quixote".

Din portofoliul balerinei nu lipseste nici rolul principal din opera "Giselle". Cu acest rol a sustinut in premiera spectacole la Bucuresti, in 2002 si la Madrid, in 2008.

In spectacolul organizat pe scena Teatro de Madrid, Alina Cojocaru a dansat alaturi de sotul sau, Johan Kobborg si de corpul de Balet National al Operei din Bucuresti. Evenimentul organizat de Institutul Cultural Roman a marcat trei reprezentantii, intre 7 si 9 martie, care s-au bucurat de un real succes in randul publicului si a criticilor.

"Cand dansez, nu am limite"

In Gala „Alina Cojocaru”, prim-balerina de la Covent Garden a fost insotita pe scena Teatrului National din Bucuresti de sase balerini ai Operei Regale Britanice, ai Operei Regale Daneze, de elevi ai Liceului „Florian Capsali” din Bucuresti si de danezul Johan Kobborg, partenerul ei de viata si de scena.

Doua seri, marti si miercuri, a fost un regal de balet, care a inclus „Lectia”, realizat pe muzica

lui Georges Delerue pentru piesa lui Eugen Ionescu.

EVZ: Cum a fost sa fii din nou acasa intr-o gala care-ti poarta numele? Alina Cojocaru: Am fost foarte incantata. Am venit cu o echipa foarte buna, pe scena si in spatele meu. Am adus de la Londra trei masinisti care au lucrat cu cei de la Teatrul National si au facut o treaba foarte buna. Am reusit sa punem acest spectacol in scena, cu eforturi foarte mari. Pentru mine a fost o reusita foarte mare. Cand vezi lumea care pleaca acasa cu zambetul pe buze, e cea mai mare bucurie. 

Decorurile de la Covent Garden au incaput in sala teatrului? Da, ne-am descurcat. Scena este mult mai aproape de public decat la Covent Garden. Scena a fost buna ca marime, iar publicul a fost mult mai aproape de mine, nefiind orchestra intre noi. A fost un sentiment extraordinar sa simt respiratia publicului aproape.

Ati iesit in pierdere cu aceasta gala? Nu m-as mira sa iesim in pierdere. Organizand pentru prima data o gala ca asta, au survenit costuri

la care nu te asteptai, si nu ai de ales, trebuie sa le faci. Asta inseamna sa treci peste bugetul initial. Eu nu consider insa ca ies in pierdere in nicio situatie. Lucrul cel mai important este faptul ca, daca in decembrie, inaintea Craciunului, erau  foarte multe lucruri in aer, iar acum, in ianuarie, aceasta gala s-a putut intampla.

Ce inseamna sa dansezi „Lectia” lui Ionescu? E un rol nemaipomenit. La randul sau, Johann a facut ceva foarte special in acest rol. E o placere sa dansam „Lectia”. Johann a avut o problema la un tendon, care l-a tinut departe de scena. El fiind sase luni accidentat, a fost o placere sa fiu din nou alaturi de el la aceasta gala. A iesit asa de bine! Iar Johan era cu adevarat fericit. El a jucat „Lectia” si la el in Danemarca.

De ce ai ales un repertoriu clasic si modern? Ideea mea a fost sa arat aceasta varietate si diversitate. Dansul modern e o provocare

, se dezvolta in fiecare zi, exista multe trupe de dans modern, dans contemporan si dans clasic. Am incercat sa aduc nume si coregrafi din baletul clasic, la un nivel maxim. In dansul modern, parca nu ar exista nicio limita. Este o libertate in miscare extraordinara, incerc, ca si in dansul clasic, sa am aceeasi libertate. Totusi imi place foarte mult dansul clasic. Rolul meu de suflet ramane „Giselle”.

Porti cu tine amprenta scolii ruse? Acum stilurile s-au rupt. Totusi, scoala rusa le determina pe toate celelalte. Balerinii rusi au un fel al lor de a se misca, ii recunosti oricum. Baletul rusesc ramane incofundabil. Totusi, trebuie sa acceptam noile provocari ale dansului modern.

De cinci stele

„Romeo si Julieta” i-a unit

Alina Cojocaru, in varsta de 25 de ani, a plecat in urma cu 15 ani din Romania pentru a urma cursurile Scolii de Balet din Kiev. In urma castigarii unui Premiu Lausanne, balerina a primit in 1997 o bursa de studiu la Royal Ballet School din Londra, unde a avut sansa de a lucra tot cu profesori rusi. Alina si Johan Kobborg, si el prim-balerin la Covent Garden, s-au intalnit acolo in urma cu cinci ani, cand au dansat impreuna in „Romeo si Julieta”. A fost dragoste la prima vedere.

„Ne completam, ne simtim, ne sincronizam perfect”, povestesc cei doi iubiti. In 2002, Alina a aparut pentru prima oara pe o scena romaneasca, interpretand, alaturi de ansamblul Operei Nationale din Bucuresti, rolul titular din „Giselle”. Ion Iliescu i-a conferit, tot in 2002, Ordinul National de Merit in grad de Cavaler, iar in  2004 Ministerul Afacerilor

Externe i-a acordat premiul „Diplomatiei prin Cultura”, distinctie primita in acel an si de Angela Gheorghiu si Ioan Holender. Organizatoarea galei a fost Asociatia pentru Viitorul European al Romaniei si Vreau Bilet.ro, reprezentate de Pepino Popescu. Alina Cojocaru a suportat cheltuielile de transport

pentru decorurile originale de la Covent Garden, modificarea lor pentru scena Nationalului si drepturile de folosinta a productiei londoneze. Cele doua spectacole i-au costat pe organizatori 65.000 de euro, in afara de cheltuielile Alinei. Teatrul National a luat 15.000 lei pentru inchirierea Salii Mari si alti 15.000 lei au fost dati personalului tehnic de la TNB. „Nu s-a luat in calcul cat de mult a facut Alina pentru imaginea tarii noastre in strainatate”, a explicat Pepino Popescu.