Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Vă răspunde MIHAI STĂNESCU, business coach.
Sunt angajat într-o multinaţională de un an. La început, când mă duceam la şeful meu să-i cer un sfat, mă ajuta. Acum însă mă evită. Ce ar trebui să fac? Înainte de a te gândi ce trebuie făcut, ar fi eficient să te întrebi ce vrei de la relaţia cu şeful direct. Sau, mai exact, care este tipul de relaţie care te-ar ajuta să devii mai eficient, împlinit şi relaxat la birou.
Apoi mă interesează în ce măsură apelezi la ajutorul şefului. Se întâmplă frecvent? Există o evoluţie a complexităţii întrebărilor sau ele ră- mân la fel?
Să dau un exemplu: am acompaniat un manager (aflat şi el într-o multinaţională) care de la începutul relaţiei de coaching se aştepta de la mine să-i furnizez răspunsurile la întrebările sale. Mai mult, încerca să mă delege în a-i rezolva problemele, adoptând o poziţie care putea părea, din exterior, chiar hilară: cea de copil ne- ştiutor, care nu găseşte ieşirea din labirint.
Treptat, a ajuns să înţeleagă faptul că oricine te poate ajuta din momentul în care te poţi ajuta şi singur, într-o oarecare măsură. Atitudinea pasivă are doar rezultatul de a creşte gradul de stres profesional şi de a eroda relaţiile cu şefii şi colegii.
Foarte important este să găseşti răspunsul la întrebarea „de ce soliciţi sfatul şefului?“. Simţi nevoia să împărtăşeşti riscul deciziei cu şeful? Sau vrei doar să comunici mai susţinut cu el? Există oare informaţii care-ţi lipsesc, aptitudini pe care mai ai nevoie să le dezvolţi?
Odată clarificate aceste chestiuni, te invit să reflectezi la ideea de adult, de om capabil de a-şi împlini propriile nevoi, care este în stare să costruiască relaţii clare şi bine definite cu ceilalţi adulţi.
Profesional, adultul se regăseşte în ceea ce mulţi manageri au implementat în echipele lor: atitudinea din spatele expresiei „nu veni la mine cu probleme, vino cu variante de soluţii!“.
Recomandările noastre
HAI România!
Cataramă, Turcescu, Mihaiu
