O dramă din vremea comunismului se consumă aproape în tăcere în „4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile“, cel mai titrat film românesc şi deţinătorul prestigiosului Palme D’Or.
Povestea este simplă, ca alte zeci, sute de poveşti ale acelor vremuri. Otilia (Anamaria Marinca) şi Găbiţa (Laura Vasiliu) sunt colege de cameră într-unul dintre căminele studenţeşti din timpul ultimilor ani ai regimului comunist. Găbița e însărcinată, dar cum avortul e ilegal, apelează, cu ajutorul prietenei, la felcerul Bebe (Vlad Ivanov).
Toate micile întâmplări, de la închiriatul camerei de hotel unde urmează să aibă loc „operaţia“ şi până la momentul din tramvai, când Otilia e cât pe ce să fie prinsă fără bilet, cad precum un bulgăre de zăpada ce, în rostogolire, devine uriaş. Capacul este pus de bădărănia şi cruzimea lui Bebe, care îşi cere plata „în natură“.
Personaje zgârcite la vorbă
Cristian Mungiu îşi înlănţuie spectatorul cu o mulţime de piste tensionate false. False doar prin faptul că, ce noroc!, nu s-au adeverit, deşi aveau toate datele să devină „realitate“. Personajele vorbesc puţin, răspicat, sacadat. Drumurile sunt desfundate de ploaie, câte o Dacie jigărită mobilizează atenţia privitorului, recepţionera de la hotel e o nesuferită, străzile rămând cufundate în întuneric, iar Găbița este atât de vulnerabilă în patul ei de hotel, încât îţi vine să urli.
Goya pentru Cel mai bun film european
Răsfăţat al festivalurilor de film în 2008, filmul lui Mungiu nu încetează să atragă premii. Recent, la cea de-a 23-a Gală a Premiilor Goya, considerate echivalentul spaniol al Oscarurilor, „4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile“ a primit distincţia pentru Cel mai bun film european. „432“ este şi primul film românesc nominalizat la aceste premii.
SÂMBĂTĂ, 22.15, TVR 1
Recomandările noastre
