România s-a făcut mare, iar odată cu maturitatea vin şi dezamăgiri mai mari decât pedeapsa cu pusul la colţ sau interzicerea dulciurilor după comiterea unei boroboaţe.
Este vorba despre începutul unei maturităţi economice, iar unul dintre semnele că am atins-o îl reprezintă decizia unei firme subsidiare a concernului suedez Ikea de a închide fabrica de mobilă de la Siret şi de a renunţa la o nouă investiţie în Suceava. Motivele din spatele acestei decizii, deloc îmbucurătoare, nu au aproape nimic de-a face cu România, ci cu concurenţa Ikea - rivali austrieci „au acaparat“ materiile prime, împingând costul acestora la un nivel ce a făcut investiţia suedezilor neprofitabilă. Nu putem spune nici măcar că este pedeapsa zeilor pentru ce le-am făcut nemţilor din Bochum când am convins Nokia să vină la Jucu.
Astfel, după ce am pierdut investiţii din cauza infrastructurii deplorabile sau a birocraţiei, ajungem să ne dăm seama că apele economiei mondiale sunt primejdioase de la natură, indiferent de ce facem noi. Problema este că, aşa cum am neglijat impactul infrastructurii subdezvoltate sau a birocraţiei, nu suntem pregătiţi nici pentru loviturile care vin aparent fără explicaţii „locale“ şi scot din joc, dintr-un foc, investiţii de milioane de euro.
Plecarea suedezilor de la Ikea din Siret şi din Gura Humorului este o lovitură dură pentru o regiune despre care veştile bune sunt rare. Deşi Bucovina este binecuvântată cu peisaje izbitoare şi alte frumuseţi, nu oferă alte atuuri pentru investitori. Cel mai mare centru universitar din apropiere e la sute bune de kilometri (Iaşi) şi atrage crema tineretului ambiţios care, odată educat, nu prea are pentru ce să revină în regiune. Turismul, mai ales cel ecologic, ar putea fi asul din mâneca Bucovinei, dar, aşa cum sugerează şi porecla de „loc de unde se pune harta în cui“, accesul este încă anevoios chiar şi pentru aventurieri cu rucsacul în spate.
Pe lângă ce s-a întâmplat la Siret, un alt avertisment despre cât de efemere pot fi unele investiţii vine din săptămânalul „The Economist“, care constata într-o analiză de anul trecut a economiilor din Europa Centrală că din ce în ce mai mulţi investitori iau în calcul închiderea unor facilităţi deschise în ultimii ani din cauza creşterii costurilor. Altfel spus, ce se întâmplă la Siret se va repeta şi în alte părţi. Jucu ar putea deveni un nou Bochum la un moment dat.
În tot acest context, decizia suedezilor reflectă cât este de important un efort de dezvoltare regională care să evalueze întreaga gamă de factori ce ar putea afecta o anumită zonă. Tendinţele pieţelor internaţionale, analiza costurilor de oportunitate reale oferite de o regiune sau alta devin factori ce nu pot fi ignoraţi pentru că de ei depinde unde vor fi Suceava, Craiova sau alte zone peste zece sau douăzeci de ani. Pe lângă rezolvarea vechilor metehne - infrastructură, birocraţie, corupţie - România trebuie să se gândească şi la neprevăzut. Ne place sau nu, fie direct, fie prin ricoşeu, ajungem să concurăm cu mult mai multe ţări şi regiuni decât ne place să credem. Ca atare, nu avem garanţia că planurile sau strategiile pe care le elaborăm astăzi vor avea succes. Cu toate acestea, nu avem opţiunea de a sta cu mâinile în sân.
Recomandările noastre
