Academia Română anunţă cu profund regret singerea din viaţă a academicianului Solomon Marcus, (1 martie 1925 – 17 martie 2016), reputat om de ştiinţă, cu o solidă carieră internaţională, dezvoltată de-a lungul a peste 65 de ani.

Născut la 1 martie 1925, la Bacău, Solomon Marcus şi-a început cariera universitară foarte devreme, la numai 25 de ani, în 1950, în cadrul Facultăţii de Matematică din Universitatea Bucureşti. Şase ani mai târziu şi-a susţinut doctoratul cu teza „Funcţii monotone de două variabile“, iar în 1968 a devenit doctor docent în ştiinţe. În aprilie 1993 este ales membru corespondent al Academiei Române, iar în decembrie 2001 membru titular. Discursul de recepţie a fost susţinut în martie 2008, cu tema „Singurătatea matematicianului“.

A excelat deopotrivă în domenii clasice ale ştiinţei, dar şi în domenii noi, avangardiste sau de frontieră, fiind unul dintre reprezentanţii de seamă ai transdisciplinarităţii la nivel mondial. Cercetările sale abordează analiza matematică, lingvistica matematică, informatica teoretică, poetica matematică, semiotica, istoria şi filosofia ştiinţei,modele matematice în ştiinţele naturii şi în ştiinţele socio-umane.

Rezultatele pe care le-a obţinut în analiza matematică şi în analiza cantitativă la începutul carierei sale continuă să fie de mare actualitate şi să fie citate în lucrări ştiinţifice din lumea întreagă, la peste 40-50 de ani de la publicarea lor. În lingvistica matematică şi în poetica matematică a fost recunoscut ca unul dintre iniţiatori, iar modelele pe care le-a propus pentru categorii precum fonemul, cazul şi genul gramatical, omonimia morfologică, proiectivitatea sintactică, distincţia între limbajul ştiinţific şi cel poetic, strategia personajelor în teatru au reţinut atenţia şi sunt utilizate de sute de autori lingvişti, matematicieni, informaticieni, semioticieni, filosofi, teoreticieni literari.

A publicat zeci de cărţi, traduse în limbile engleză germană, franceză, italiană, spaniolă, rusă, cehă, maghiară etc.: Analiza matematică (1962-1981, 1966-1980), Lingvistica matematică. Modele matematice în lingvistică (1963), Gramatici şi automate finite (1964, distinsă cu Premiul „Timotei Cipariu“ al Academiei Române), Algebric Linguistics. Analytical Models (1967), Introduction mathématique à la linguistique structurale (1967, distinsă cu Premiul „Gh. Lazăr“ al Academiei Române), Poetica matematică (1970), Semiotica folclorului (1975), Semiotica matematică a artelor vizuale (1982, în colab.), Timpul (1985), Modele matematice şi semiotice ale dezvoltării sociale (1986, în colab.), Controverse în ştiinţă şi inginerie (1990), Întâlnirea extremelor (2005), Paradigme universale (2005-2007), Words and languages everywhere (2007), Educaţia în spectacol (2010). A scris peste 400 de articole ştiinţifice şi sute de articole culturale. Lucrările sale au fost folosite şi continuate de peste o mie de autori, multe dintre ele menţionându-i numele în titlu.

Este citat în marile enciclopedii internaţionale, precum: Brockhaus, Enciclopedia Italiana, Enciclopedia Universalis, în enciclopedii internaţionale de matematică, informatică, cibernetică, lingvistică, semiotică şi literatură.

A fost invitat ca raportor în şedinţă plenară la peste 100 de întâlniri internaţionale. Vreme de 10 ani a fost Vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Semiotică (1989-1999). Este doctor Honoris Causa al universităţilor din Bacău, Constanţa, Timişoara, Craiova, Petroşani. În decembrie 2015, Preşedinţia României i-a acordat Ordinul Naţional „Serviciul Credincios“ în grad de Comandor.

Solomon Marcus a fost o personalitate de excepţie, exemplu paradigmatic de savant şi o conştiinţă a timpului său, sensibil la problemele grave ale societăţii, în care s-a implicat cu delicateţe, grijă şi discernământ. Vocea sa s-a auzit întotdeauna cu demnitate, în mediul academic, sub cupola Academiei Române, în mediul universitar, dar şi în spaţiul public, în presă, în instituţiile statului.  În domeniul educaţiei a pledat pentru noi programe şcolare şi pentru o nouă relaţie profesor-elev, pofesor-student, pentru un nou stil al manualelor, în care accentul să se deplaseze de la interogativ la dubitativ, pentru introducerea spiritul critic şi a elementului ludic în procesul de învăţare. A militat pentru o cultură totală, bazată pe echilibru şi pe interacţiunea ştiinţei şi artei, a ştiinţelor „grele“ şi a celor socio-umane.

În tot ce a întreprins academicianul Solomon Marcu a fost cu adevărat un spirit liber şi inovator, un umanist în deplinul sens al termenului, avand acea capacitate unică de a se manifesta cu egală dezinvoltură şi responsabilitate în lumea ideilor şi spaţiul pragmatismului. Respectat şi iubit deopotrivă de membrii Academiei Române, de colaboratorii din străinătate, de colegii din Universitate, de discipoli, studenţi, de tineri şi mai ales de copii, Solomon Marcus i-a iubit şi respectat la rândul său pe toţi. Academia Română suferă astăzi o mare pierdere. Ştiinţa, cultura şi societatea românească suferă o grea pierdere, transmite Academia Română.

Evenimentul zilei remarca acum câteva săptămâni deschiderea extraordinară a academicianului Solomon Marcus față de nevoile reale ale școlii românești. Academicianul era un mare prieten al elevilor, recomandând „curățarea” materiilor de surplus, ba chiar le recomanda dascălilor să își revizuiască atitudinea, să nu le mai dea multe teme elevilor. Aceste idei apăreau și în contextul în care se tot discuta despre renunțarea la orele de istorie și de latină, din gimnaziu, ceea ce academicianul nu susținea.

Academicianul a decedat în această dimineață, la Institutul „C.C. Iliescu”, din București.