“PNŢCD are în vedere reprezentarea politică şi chiar activarea politică a oamenilor activi şi responsabili din această ţară.
Astăzi, aceşti oameni sunt chiar cei de generaţia mea, generaţia "decreţeilor", sau a "Pieţei Universităţii - 1990", afirmă Vlad Moisescu, prim-vicepreşedintele PNŢCD, într-un recent interviu în “Evenimentul zilei.” Mai mult, citind şi afirmaţia potrivit căreia: “reprezentanţii acestei generaţii au oferit cel mai mult şi au primit cel mai puţin de la stat,” constat că pentru prima oară cineva de pe scena politică ia în seamă această generaţie, apărută în 1967, în urma unui program al lui Nicolae Ceauşescu de sporire a natalităţii. Imberbii baricadelor revoluţiei sunt astăzi, într-adevăr, forţa activă a societăţii. Şi au nevoie de o reprezentare politică. În contextul actual, în care bursa transferurilor politice are mai mare audienţă decât cea a lui Gino Iorgulescu, un plan programatic dedicat acestei generaţii, fundamentat pe temeiurile solide ale principiilor ţărăniste: democraţie desăvârşită, patriotism luminat, morală creştină şi dreptate socială, poate fi nu doar factor coagulant, atât de specific muncii şi gândirii lui Corneliu Coposu, ci şi unificator. De la venirea foştilor liberali, PNŢCD începe să fie tot mai vizibil. Dacă renaşterea acestui partid istoric, singurul care nu a coabitat cu PSD, se bazează pe un program solid care să reprezinte interesele membrilor generaţiei, folosite până acum doar în calitate de contribuabili la bugetele de stat, fundamentat în spiritul moralei creştine şi a spiritului vizionar al lui Corneliu Coposu, sorţii electorali pot să-i chiar din primăvară favorabili noului PNŢCD. E plăcut să auzi vorbindu-se despre oamenii uitaţi, despre proiectele de viitor, altfel decât în paradigma scandalurilor politice de azi. Lumea s-a săturat de invective, de schimbări de roluri ale păpuşilor de pe scenă. Generaţia decreţeilor ştie şi înţelege acum mai bine că Marele păpuşar e tot acolo, de unde nestingherit răsuceşte aţele paiaţelor. România are nevoie de un proiect pentru măcar 20 de ani. Când prin 1990 Corneliu Coposu vorbea despre NATO şi UE lumea fesenistă îl huduia şi mulţi decreţei îl considerau naiv. Nu, n-a fost naiv, a avut viziune şi dragoste de neam. A ştiut că singura cale de salvare a ţării de comunism erau cele două pălării, una a alianţei nord atlantice şi cealaltă a Europei Unite. În plus mai rămân neîmplinite două deziderate ale programului său politic: unirea cu Basarabia şi revenirea la Monarhia constituţională, atât de actuale. Ele trebuie doar adaptate contextului şi în acord cu interesele generaţiei aşteptate. Mi-ar plăcea să aud mai mult despre România de mâine decât despre cum s-au mai măcelărit mediatic Ponta, Antonescu şi Băsescu. Sincer să fiu, mi-am scos televizorul din birou şi în locul său am pus o floare. Aşa mi-am câştigat liniştea. E mult mai plăcut să asculţi „Poema română,” decât să urmăreşti certuri care nu duc la nimic. Când Bethoven a compus Simfonia a lX-a era aproape surd, auzea doar frecvenţele joase, cum ar fi cele produse de percuţie. După părerea mea, în noul program al PNŢCD nu trebuia uitat zgomotul grav al lanţurilor şi al ţestelor târâte pe scările închisorilor. PNŢCD are trecut şi are viitor. Prezentul parcă nu contează. Detalii despre proiectul VOCILE DREPTEI:
- VOCILE DREPTEI: Un nou pol de opinii şi dezbateri pe evz.ro
În fiecare zi veţi avea ocazia să vă întâlniţi, pe evz.ro, cu autori cunoscuţi care vor explica, promova şi dezbate un set de idei care poate să stea la baza unei noi viziuni pentru viitorul României. Opiniile pe care le veţi regăsi şi comenta în rubrica „VOCILE DREPTEI”, sunt menite să creeze publicului larg o imagine cât mai clară asupra prezentului, o înţelegere mai bună a trecutului şi o perspectivă pentru viitor. Urmăriți aici TOATE editorialele și dezbaterile din proiectul VOCILE DREPTEI!
Recomandările noastre
