În Franța, teoria Marii Înlocuiri a popoarelor europene cu imigranți din Orientul Mijlociu și Africa de Nord este considerată o fantasmă a extremei drepte.

Cine îndrăznește să o pomenească este acoperit instantaneu de un val de critici și insulte. Mai mult, autorul ei, scriitorul francez Renaud Camus este acuzat că i-ar fi inspirat pe autorii sângeroaselor atacuri anti-musulmane din Noua Zeelandă și Statele Unite.

Din punct de vedere științific, cel mai acerb critic al teoriei lui Renaud Camus este Hervé Le Bras. Jurnaliștii de la Le Monde au publicat recent un ample pasaje din articolul scris de acest demograf oficial al establishmentului francez pentru Fundația Jean-Jaurès.

Câteva dintre ideile enunțate în materialul intitulat „Realitatea imigrației în Franța” merită toată atenția. Potrivit lui Le Bras “Marea Înlocuire este un concept înșelător. Francezul autohton (français de souche, francezul get-beget) nu există.

Populația mondială, la fel ca și cea franceză, a fost întotdeauna rezultatul unui metisaj. Descoperim că Homo Sapiens era amestecat pentru că are o mică parte din genomul Neanderthal și o mică parte din genomul Homo denisovensis”.

Chiar și în timpuri mai recente a existat un astfel de metisaj. „În istoria Franței, romanii s-au amestecat cu galii,  francii cu celții, alamanii, burgunzii și bretonii (care au venit din Irlanda)”.

Dincolo de argumentele extrase din paleontologie și istorie, care, în fapt, nu contrazic teoria Marii Înlocuiri, pentru că Renaud Camus nu a vorbit niciodată despre puritatea rasială a francezilor, tezele invocate sunt destul de subțiri.

„Marea înlocuire (...) neagă faptul că, atunci când ajung (în Europa) imigranții, devin un pic ca noi și invers. Există un metisaj. Cel mai profund rasism este cel care, în numele purității rasei, refuză acest metisaj". Această viziunea a lui Le Bras nu e nouă.

Demograful și istoricul progresist a mai amintit-o, vorbind despre statisticile care arată că 40 la sută dintre imigranți au un partener de viață din rândul populației franceze. Că există astfel cupluri mixte, e evident. Dar la fel de evident este că o parte consistentă din rândul noilor veniți refuză integrarea, ba ar vrea să-și impună propriile reguli majorității.

Mărturie stau nu numai atacurile teroriste, dar și ostilitatea pe care o întâmpină orice reprezentant al autorităților franceze (de la polițiști și pompieri, până la echipele medicale de pe ambulanțe) în suburbiile locuite de imigranți.

Nici modul în care vrea să deturneze Le Bras întreaga teorie a Marii Înlocuiri nu e vreo noutate. „Există o înlocuire, cea a francezilor ai căror strămoși apropiați sunt de origine franceză , cu cei ai căror strămoșii includ atât francezi, cât și străinii".

Cu alte cuvinte, de la teoria lui Renaud Camus, Herve Le Bras ajunge direct la Planul Kalergi. Că elitele să străduiesc  să schimbe componența etnică a Europei a  recunoscut și președintele francez Nicolas Sarcozy cu ani buni în urmă.

„Scopul este de a îndeplini provocarea metisajului rasial, provocarea pe care ne-o lansează secolul 21. Nu este o alegere, este o obligație. E imperativ! (...) Vom schimba totul în același timp; în afaceri, în administrație, în educație, în partidele politice. Și ne obligăm să obținem rezultate. Dacă voluntar nu obținem rezultatele necesare pentru Republică, atunci statul va trece la măsuri de constrângere”.

În ce constau aceste constrângeri vedem zi de zi în jurul nostru, când oameni care au curajul să spună ce gândesc sunt etichetați ca rasiști și neonaziști ca să li se închidă gura. Asupra unui singur lucru eu unul sunt încă nedumerit: în fața cui s-au angajat liderii europeni să forțeze metisajul și, mai ales, cu ce scop?