Din cuprinsul articolului
Petrarca, poetul cu o viață de roman. A rămas în istorie iubirea lui tragică de dragoste neîmpărtășită cu Laura de Noves.
Poetul s-a născut într-o zi de 20 iulie și a murit într-o zi de 19 iulie, înainte de a împlini 70 de ani.
Petrarca - poetul florentin aflat în serviciul Papei
Poetul Francesco Petrarca era florentin de origine. Se născuse în familia unui notar, la Arezzo, azi în Toscana, atunci parte a Republicii Florentine, la 20 iulie 1304. La 7 ani ai micului Francesco, tatăl său, care era considerat susținător al Statului Papal își ia familia și se mută în Franța, în apropiere de Avignon, unde o vreme și-au avut reședința Papii (Captivitatea Babilonică a Papilor sau Papalitatea de la Avignon sunt numele sub care perioada 1309-1377 a rămas în istoriografie).
Petrarca a fost un copil talentat, cu reale abilități pentru studiu. De aceea, tatăl său l-a trimis să studieze în mari centre universitare franceze și italiene. A început studiul Dreptului la Montpellier pentru a continua apoi la Bologna, cea mai veche universitate europeană atestată neîntrerupt din Evul Mediu până astăzi. La moartea tatălui său, Francesco a intrat în serviciul Papei la Avignon, devenind demnitar clerical, deci obligat să fie celibatar.
Poetul Francesco Petrarca a fost un fin diplomat. A luptat pentru revenirea Papei la Roma. A avut numeroase misiuni diplomatice, a călătorit la Milano, la Parma, a lucrat pentru celebra familie Colonna, a fost oaspetele familiei Visconti din Milano. În 1341 a primit un act care-i atesta calitățile de poet și istoric, un fel de doctorate ale zilelor noastre. El era demnitar al Bisericii și nu a putut să se căsătorească dar tradiția îi atribuie un fiu și o fiică, pe care i-a recunoscut oficial.
Petrarca și Laura. Epidemia de ciumă i-a fost fatală Laurei de Noves
Despre Laura de Noves se știe că s-a născut prin 1310. Era deja căsătorită cu un conte, Hugues de Sade, la 6 aprilie 1327 când se consideră că Francesco a zărit-o pe Laura la Avignon în timpul unei „mese” (liturghii) catolice într-una din bisericile orașului. De atunci, Francesco Petrarca a rămas îndrăgostit de ea pentru totdeauna, deși statutul ei de doamnă nu i-a dat nicio speranță. Laura a mai trăit 21 de ani din momentul în care se crede că Francesco s-a îndrăgostit iremediabil de ea.
Laura a murit de ciumă la 19 mai 1348. Secolul al XIV-lea este în plan european un secol dominat de marea epidemie de ciumă a anilor 1347-1348. Moartea neagră ar fi ucis treime din populația Europei. Afectând partea meridională a Europei, unde economia și comerțul erau dezvoltate, ciuma a ocolit zonele periferice, izolate de rutele comerciale. Practic, treimea decedată a populației, din cauza ciumei echivala practic cu distrugerea în mare măsură a forței de muncă active europene.
Moartea Laurei i-a prilejuit scrierea unei vaste opere poetice
Francesco Petrarca era în misiune diplomatică atunci când a aflat de moartea Laurei, femeia pe care o iubea fără speranță. Îndurerat, în 26 de ani cât i-a supravieșuit Laurei, a scris 318 sonete și 88 de cântece în memoria Laurei. Fiul i-a murit înaintea lui, iar ginerele său i-a devenit executor testamentar. Francesco Petrarca mergea periodic la Veneția, la Parma. dar s-a stabilit undeva lângă Padova, la Arqua. Aici, a murit la 19 iulie 1374, cu o zi înainte de a împlini 70 de ani.
