Zeci de foşti pacienţi ai chirurgului au venit, ieri, la Capela spitalului pentru a aduce un ultim omagiu. Acum adulţi, toţi şi-au amintit cum le-a salvat acesta viaţa, în copilărie.

Ieri, ore întregi, pe perioada cât trupul neînsufleţit al profesorului Pesamosca a fost vegheat de rude în cămăruţa de la etaj, curtea spitalului "Marie Curie" a rămas pustie. După ce sicriul a fost purtat pe braţe în interiorul Capelei, au început să apară şi oamenii, de parcă ceva nevăzut îi trezise.

"Mare nenorocire, domnilor, a murit tocmai acum, când au apărut cancere la copii. Păi, ce? Înainte, sub Ceauşescu, nici nu întâlneai copii bolnavi de leucemie", spune o bătrână care a venit să îi aducă un ultim omagiu.

De alături, într-un spaţiu îngust din faţa Capelei spitalului, câţiva muncitori s-au apucat, îndemnându-se unii pe alţii, să scobească în beton cu un ciocan pneumatic: acolo va fi mormântul doctorului Alexandru Pesamosca. A fost ultima sa dorinţă.

De pe la orele amiezii, animaţia creşte în curtea îngustă: o lungă procesiune de femei însoţite de copii a început să curgă spre Capelă. Sunt copii salvaţi cândva de doctorul Pesamosca.

"M-a operat şi m-a salvat, aibă-l Domnul la dreapta sa"

"Mi-a salvat copilul, l-a operat când avea doar 7 zile, era nou-născut", povesteşte Maria Sandu (59 ani), din Bucureşti. Copilul Sandu este mare acum, are 37 de ani şi îşi trăieşte viaţa.

Lângă Maria Sandu stă Ruxandra Bache (33 ani), din cartierul bucureştean Sălăjan. "Aveam o supuraţie subcutanată care nu se mai oprea, era prin 1986. Ceilalţi doctori nu făcuseră decât să mă îndoape cu antibiotice. M-a luat dl. Pesamosca, m-a operat şi m-a salvat, aibă-l Domnul la dreapta sa", spune femeia.

Pe lângă noi trece acum, cu sutana fluturând, preotul Capelei spitalului, părintele Daniel. Ierarhul are o problemă fiindcă, din cauza lipsei unei autorizaţii, locul de veci al Profesorului Pesamosca ar putea deveni nesigur. Haosul administrativ mioritic nu se dezminte nici aici. Treptat, micuţa Capelă se umple de lume.

Capela este doar o parte din munca de ziditor a lui Pesamosca, fiindcă Profesorul nu a zidit doar vieţi, ci şi clădiri. "A ajuns până la Papa Ioan Paul al II-lea, dar şi la Preafericitul Teoctist, ca să ceară sprijin pentru construcţia unei biserici şi a unui spital de urgenţe pentru copii. Iubea mult copiii", spune pensionara Gabriela Teodorescu, care s-a numărat printre apropiaţii doctorului.

Acum, zgomotul lucrărilor de afară s-a epuizat, muncitorii au părăsit lucrul la groapa din asfalt şi au plecat. Pelerinajul către sicriu al femeilor cu copii continuă. Sunt ei, cei mulţi şi simpli, care spun că l-au iubit pe Alexandru Pesamosca aşa cum l-a trimis un destin bun în calea lor.

• A murit "doctorul copiilor", Alexandru Pesamosca
• Cum a fost profesorul Pesamosca la un pas să fie dat afară din spital
• "Condoleanţe celor 50.000 de tineri care au avut şansa să fie operaţi de prof. Pesamosca"
• Alexandru Pesamosca, un geniu al chirurgiei pentru copii
• "Profesorul Pesamosca mi-a făcut transplant de esofag după ce am băut sodă caustică"