Daniela Fainis a deschis de curand, in Gradinile italiene din cadrul Gradinii botanice, o expozitie in aer liber care nu poate fi comparata cu nimic din ceea ce s-a vazut pana acum.
Proiectul ei amplu, curajul imaginatiei si grandoarea realizarii nu pot lasa memoria indiferenta, cu atat mai mult cu cat ea este puternic marcata de o resemnare cvasigeneralizata, impinsa uneori pana la limita fatalismului.
Astfel, prin deceniul doi al secolului trecut, G.M. Cantacuzino observa ca civilizatia romaneasca este facuta spre a fi purtata pe saua calului.
Altfel spus, ca ea este lipsita de obiective majore, ca nu viseaza monumental si ca nu i se intampla, asemenea lui Caragiale, sa simta enorm si sa vada monstruos.
Intre timp, lucrurile s-au mai schimbat, cel putin in sensul ca s-au inmultit cazurile individuale care contrazic stereotipul privirii la firul ierbii.
In imediata noastra vecinatate, ca sa nu mai vorbim de Paciurea, Brancusi, Anghel sau Apostu, Daniela Fainis polemizeaza continuu si discret cu aceasta reprezentare sceptica si plina de melancolie.
Stapana absoluta peste o lume ireala, glaciala si abstracta dupa ce a trecut prin proba majora a focului, si anume peste aceea a portelanului, artista imagineaza si instituie o noua ordine a realului si impune o noua exigenta a privirii.
Forme monumentale din portelan si inox, incremenite si frematatoare in acelasi timp, arbori convertiti la eternitatea mineralului sau, dimpotriva, materie geologica tremurand suav in ascensiunea ei spre respiratia vegetala, „Padurile de portelan” ale Danielei Fainis se aliniaza acum, in Gradina botanica, unei flore diverse, exuberante si baroce.
Aceasta ofera, la scara mica, intreaga bogatie a Gradinii primordiale, a Paradisului pe care l-am pierdut ca ambianta a existentei imediate, dar pe care nu am incetat niciodata sa ni-l imaginam aproape si sa-l chemam ca pe un bun reversibil.
Padure in padure, gradina in gradina, viata incorporata si tacuta in explozia de vitalitate din jur, maretie a mintii si a visului in anvelopa maiestuoasa a fosnetului si a sevelor vegetale, acestea sunt intruparile de portelan si de inox ale Danielei Fainis care, fie si pentru o clipa, se viseaza coloane, fantani, candelabre, jerbe de flacari si copaci de pe o alta planeta.
Recomandările noastre
