Dan Andronic, editorialist
sursa: Arhiva EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
„Au fost alte urgențe.”Așa pot rezuma, din postarea lui Cătălin Predoiu, soarta propunerii pe care spune că i-a făcut-o lui Ilie Bolojan după întoarcerea din Arabia Saudită, anul trecut: o inițiativă pentru atragerea unor investiții majore în România.
„Au fost alte urgențe.” Patru cuvinte care merită discutate serios. Pentru că, atunci când o țară caută bani, felul în care premierul își stabilește urgențele devine o problemă pentru fiecare contribuabil.
Bolojan și criza
Dacă relatarea lui Predoiu este exactă, și nu văd de ce nu ar fi, aici se află vulnerabilitatea politică a lui Bolojan: a ignorat un demers care putea să lărgească posibilitățile economiei, în timp ce românilor li se cerea să accepte restrângerea propriilor necesități. O asemenea alegere cerea explicații imediate. În schimb, am văzut o tăcere adâncă.
Rareș Bogdan formulează aceeași critică, în registrul său mult mai colorat. Susține că i-a cerut repetat lui Bolojan să urmărească reducerea deficitului prin creștere economică și investiții, dar mesajul nu a avut efect.
„I-am spus și i-am repetat-o lui Ilie Bolojan încă pe când era președinte interimar și apoi premier, dar parcă am vorbit cu pereții!”, a afirmat europarlamentarul.
Dincolo de temperamentul autorului, întrebarea este legitimă: câtă energie politică a consumat guvernarea Bolojan pentru atragerea capitalului și ce rezultate poate pune pe masă?
Grecia atrage, România se uită
Exemplul Greciei oferă acestei discuții o dimensiune concretă. Pe 22 octombrie, Emiratele Arabe Unite au anunțat intenția de a investi încă 15 miliarde de euro în cadrul inițiativei comune cu statul elen.
Vorbim despre un angajament anunțat, care trebuie transformat în investiții efective. Dar vorbim și despre o relație construită în timp, cu un mecanism de cooperare și tranzacții realizate deja. Capitalul are nevoie de interlocutori, proiecte și continuitate.
În aceeași săptămână, Giorgia Meloni s-a întâlnit în Kuweit cu emirul, având pe agendă investițiile, energia, infrastructura și apărarea. Vizita a inclus adoptarea unui plan de acțiune pentru perioada 2027–2030. Așa arată, în practică, o parte din meseria de prim-ministru: pregătirea relațiilor economice din care țara poate câștiga în anii următori.
Ce vizite externe a făcut Ilie Bolojan? La Paris și Berlin unde a dat miliarde de euro din împrumutul SAFE pentru bunăstarea contribuabilului francez și neamț.
Care erau urgențele premierului
L-am luat pe Bolojan în serios când vorbea despre necesitatea echilibrelor bugetare. Chiar pe 24 octombrie avertiza că dezechilibrul bugetar poate degenera într-o criză economică. Avertismentul merită luat în seamă, dar tocmai gravitatea lui ridică standardul după care trebuie judecată guvernarea sa. Dacă era o urgență atât de mare de ce nu a folosit toate instrumentele posibile pentru a stimula economia? Erau alte urgențe...
Nu pot fi alte urgențe pentru prim-ministrul României, atunci când se poate deschide o relație de atragere de resurse economice în România.
Investițiile private nu achită automat facturile statului. Orice firmă are nevoie de timp pentru a produce, a angaja și a contribui la buget. Dar semnalul pe care îl dă este esențial. Dar tocmai acest timp de maturizare și absența perspectivelor fac amânarea costisitoare. Un proiect pregătit astăzi poate genera venituri în decurs de câțiva ani. Un proiect lăsat pentru mai târziu, pentru că erau alte urgențe, își mută și beneficiile în altă parte. Din România în Grecia, de exemplu.
Tăcere adâncă dinspre fostul premier
Aici se conturează ratarea sugerată de pozițiile asumate de Cătălin Predoiu și Rareș Bogdan: o oportunitate de investiție dată deoparte înseamnă o șansă ratată definitiv. Premierul Bolojan trebuia să pună la aceeași masă ministerele, diplomații și companiile, să impună termene și să urmărească blocajele. Să facă vizite externe. Disponibilitatea unui investitor devine relevantă atunci când întâlnește un proiect pregătit și o administrație capabilă să răspundă.
Să tai din veniturile românilor și să mărești taxele nu reprezintă o viziune de viitor, ci una de contabil de CAP. Să cauți bani și proiecte în toată lumea este o abilitate de care aveam nevoie din partea unui premier. Dar nu s-a putut, erau alte urgențe...
Desigur, postările celor doi liberali nu reprezintă un bilanț. Din ele nu putem calcula câte miliarde ar fi pierdut România și nici nu putem demonstra că un anumit contract ar fi fost semnat dacă Bolojan ar fi luat avionul spre Golf.
Bolojan are însă propria obligație: să răspundă sincer. Invocarea deficitului nu închide această discuție. O face mai urgentă, dacă tot vorbim că “erau alte urgențe”.
Când le ceri oamenilor sacrificii, trebuie să le poți arăta și efortul depus pentru a asigura veniturile de mâine. Altfel, „au fost alte urgențe” riscă să devină explicația unei guvernări cinice care a cerut contribuabilului să strângă cureaua și a lăsat investitorul să aștepte.
Dar din cele patru cuvinte cu care am început acest articol înțelegem de ce datele BNR indică 2,122 miliarde de euro în investiții străine directe în ianuarie–august 2026, față de 5,657 miliarde în aceeași perioadă din 2025: o scădere de aproximativ 62,5%.
Care erau acele alte urgențe, domnule Ilie Bolojan?
Recomandările noastre
