Irina: Verişoara mea de 33 de ani s-a cunoscut cu viitorul ei soţ acum jumătate de an şi a cerut-o în căsătorie. Singura problemă e că nu se hotărăsc unde să stea. Ea stă singură, dar casa nu e numai a ei, ci şi a fraţilor şi surorilor care s-au stabilit în alt oraş. El stă cu părinţii, este foarte ataşat de mama lui şi ar vrea să se mute amândoi acolo, dar ea nu este de acord. În rest, se înţeleg foarte bine. Ce îi sfătuiţi să facă, unde să se mute?
Îi sfătuiesc pe amândoi să aibă nenumărate şedinţe şi să se mute singuri. Nu contează unde, dar nu la mama lui. Dacă au posibilitatea să stea în apartament, să profite de ea. Chiar şi varianta de a sta cu chirie este mai bună decât cea propusă de el.

Este vorba de o diferenţă de generaţie sociologică. Părinţii nu-şi pot înţelege copiii şi au tendinţa să le impună experienţa prin care au trecut ei. Dacă soţul are o relaţie strânsă cu mama lui, s-ar crea un soi de bisericuţă între ei doi, iar nora ar rămâne pe lângă. În varianta în care soacra i-ar ajuta foarte mult cu treburile prin casă ori cu creşterea nepoţilor, se creează un obicei nefavorabil în care soţia nu mai ştie să facă nimic. Atunci, soacra va vrea ceva în schimb, şi anume să fie ascultată. Liniştea, mai ales la începutul unui cuplu, este esenţială. E nevoie de rodarea cuplului. În timpul prieteniei, ne vedem după ce am făcut duş, pe când, după mutarea împreună, întâlnirea are loc înainte de duş. Liniştea e importantă şi pentru că cei doi vin de la serviciu încărcaţi de stres sau obosiţi şi nu au nevoie de o tensiune în plus.

În prezent, sunt două tendinţe: cupluri care stau şi 12 ani fără să se căsătorească şi cupluri care se întâlnesc şi se căsătoresc extrem de repede. În primul caz este vorba despre o transmutare a unor obiceiuri occidentale, iar în al doilea, e vorba de o lipsă de timp pentru cunoaştere.

NOTĂ. Aşteptăm întrebările dumneavoastră la adresa de e-mail [email protected] sau la adresa „Evenimentul zilei“, bd. Dimitrie Pompeiu, nr. 6, sector 2, Bucureşti, secţiunea Viaţa.