Vă răspunde psihoterapeutul AUGUSTIN CAMBOSIE, vicepreşedintele Federaţiei Române de Psihoterapie.
Oana: Într-o delegaţie am întâlnit un bărbat care lucra pentru o filială pe care firma mea o are în altă ţară. Ne-am înţeles foarte bine în calitate de colegi, până într-o seară când mi-a propus să facem sex. L-am întrebat despre soţia lui şi mi-a spus că o iubeşte foarte mult. A fost şocant modul în care s-a comportat. De ce le este atât de uşor bărbaţilor să înşele? Din exemplul acesta se înţelege că doar bărbaţilor le este uşor să înşele, dar, în realitate, aceasta nu este o caracteristică a sexului. Este mai degrabă vorba despre cum se construieşte supraeul, în funcţie de experienţa de viaţă, de influenţa educaţiei etc. Într-o familie „rigidă“, copilul îşi va însuşi rigiditatea chiar dacă nu-i convine. Într-o familie cu norme morale mai laxe, copilul se va gândi că atitudinea lui poate fi şi mai relaxată.
Un alt plan este cel al modei socioculturale: se tinde la desfiinţarea tabuurilor, se minimalizează adulterul, întărindu-se ideea că fiecare poate face ce-i vine lui mai bine în acel moment. Înainte, adulterul era sancţionat în proces, iar acum s-a renunţat la acest lucru, şi pe bună dreptate. Libertatea se plăteşte însă într-un fel.
Multe cupluri rămân împreună, deşi a existat un adulter, familia nu mai este celula de bază a societăţii, jobul ne ocupă tot mai mult timp, numărul divorţurilor îl depăşeşte cu mult pe cel al căsătoriilor. Toate acestea ne influenţează şi ne fac să luăm din jur mai uşor ce ne place.
Pe de altă parte, orice relaţie sexuală este la latitudinea celor doi parteneri. N-ai acceptat pentru că era căsătorit sau pentru că nu te-a atras? Dacă e vorba de o prejudecată, nu ştiu dacă ai făcut bine. Nu există o matrice de bine sau de rău.
Recomandările noastre
