Teoretic, formularea unei intrebari n-ar trebui sa fie un lucru complicat, mai ales daca lucrezi la un post TV.
Cum insa intre teorie si practica se poate casca o prapastie peste care nu indraznesc sa treaca nici saritorii cu schiurile, auzim destule lucruri asezate pe linia subtire care desparte umorul involuntar de ineptia pura. De ce? Din mai multe motive. Unul este suficienta, lenea catifelata care-l invaluie pe reporterul trimis, bunaoara, sa ia pulsul omului de pe strada. Acesta stie ca trebuie sa umple doua minute de emisie si o face mecanic, superficial, fara sa-l preocupe cat de relevanta sau de oportuna e intrebarea pe care o pune.
Un altul e neputinta de-a evada din tipar. In fine, un al treilea poate fi inadecvarea, intelegerea gresita de cate reporter a propriului rost in cadrul emisiunii de stiri sau al anchetei. Indiferent de motive, efectul e acelasi. Telespectatorul tresare mefient, se uita iritat la ecran, da ochii peste cap, se cruceste si in cele din urma trece pe alt post.
Noxa majora a acestui tip de emisie este, fara indoiala, intrebarea prostesc-inutila. Ea asteapta un raspuns pe masura si, de aceea, e profund inutila. Nimeni nu se lamureste, nimeni nu afla ceva. E o intrebare care da impresia ca isi ajunge siesi. Prin comparatie, intrebarile lui Mariu Chicos Rostogan adresate „scolerului” favorizat din „Un pedagog de scoala noua” au ceva din complexitatea saradei scornite de Sfinx pentru Oedip.
Tin minte, de pilda, avantul cu care o tanara de la Antena 3 aflata intr-o intersectie unde nu mai misca nimic de o ora a varat microfonul pe geamul unei masini si l-a intrebat cu un glas isteric pe sofer: „Va place cum se circula in Bucuresti?”. Barbatul s-a cenzurat anevoie, strivind o injuratura intre dinti si dand din mana a lehamite. Pacat. Mi-ar fi placut un raspuns in pleasna, de genul: „Data fiind conditia mea de masochist incurabil, da, ma dau in vant dupa asa ceva. Un singur lucru regret, ca nu sunt decat 48 de grade.”
Am dat un exemplu, dar ele sunt cu sutele. De un altul am amintit anul trecut, cand o campioana a reportajului sportiv l-a luat in marcaj pe Cristian Borcea, care tocmai isi daduse jos ghipsul dupa o accidentare, si a tinut sa afle un amanunt memorabil: „V-a purtat noroc piciorul?”. Pana si domnul Borcea a avut decenta de-a se declara exasperat de ineptie si a refuzat sa raspunda. Din acelasi nesecat rezervor al sportului trebuie citata contributia unei tinere de la Sport.ro, care a vrut sa-l incuie pesemne pe presedintele clujean Iuliu Muresan, somandu-l sa raspunda fara timp de gandire la complicata intrebare: „Sunteti bucuros ca ati terminat turul campionatului pe locul 1?”
Daca aceste interogatii natange ar fi razlete si s-ar ivi de doua-trei ori pe an, randurile de fata n-ar avea nicio noima. Partea proasta e ca ele apar de patru-cinci ori pe zi, ceea ce reflecta amatorismul de care sufera in continuare destule emisiuni (si chiar posturi) TV. Ca sa va convingeti, reproduc in continuare alte cateva intrebari din aceeasi categorie, auzite in ultima jumatate de an, numai ca imi permit sa raspund eu in locul adresantilor. Iata-le: „Va e greu sa va vindeti marfa in piata la minus zece grade?”. „As, la noi, la eschimosi, vremea asta e semnalul de deschidere a strandurilor.” „Ati fost suparata cand ati aflat ca fiul dumneavoastra are o boala incurabila?”. „Da’ de unde, l-am pupat pe doctorul care mi-a dat vestea, iar seara am ars un bairam de s-a dus vestea”. „Sunteti nemultumit ca avionul va decola abia peste sapte ore?”. „Nici vorba. Nu exista loc mai primitor decat Aeroportul „Henri Coanda”. In plus, ma bucur ca am pierdut legatura aia afurisita pentru Rio”. „Cum va deplasati pe poleiul asta?”. „Avand in vedere ca am 81 de ani si ma sprijin in baston, minunat, multumesc de intrebare”. „Credeti ca noul val de scumpiri va ingreuna viata omului simplu?”. „Am impresia ca va arde de glume. Nici pe americani nu i-am asteptat cu atata drag”.
Chiar la incheierea acestui articol, Realitatea TV imi da o veste neasteptata. Ma grabesc sa va fac partasi: „Din cauza ninsorilor abundente, circulatia in tara se desfasoara in conditii de iarna”. Ce chestie!
