In ton cu zapuseala de afara, B1 TV le propune un show la temperatura ridicata oamenilor cu prea mult timp si prea putine preocupari.

De doua saptamani incoace, Laura Andresan ni se arata in puterea noptii si ne invita in diverse locuri in care, in mod normal, n-am avea ce sa cautam. Probabil ca tocmai dorinta ei de-a transforma lucruri intime in experiente impartasite i-a grabit includerea in galeria „ancelor”.

Adica a acelor personaje feminine care nu se satura sa fie subiect de cleveteala si alimenteaza harnic gura lumii, pana la preschimbarea din fiinte cu profil neted in heralzi ai mahalalei. Sa evocam suav triada si sa precizam ca nu este vorba, cum gresit credeti, de Oana Zavoranu, Adriana Bahmuteanu si Laura Andresan, ci de „Zavoranca, Bahmuteanca si Andresanca”.

Fapt interesant, cei care au inlesnit virajul acestor nume de pe traiectoria normala pe scurtatura mitocanesc-familiara n-au fost telespectatorii, ci onor reprezentantii presei.

Inefabilul domn Diaconescu si diafanele tabloide au izbutit o acrobatie identitara al carei corolar a fost coborarea amintitelor dudui din mansarda substantivului propriu in demisolul substantivului comun („Aventurile zavorancei”, „Doi paparazzi au surprins-o pe bahmuteanca” si „Atac la andresanca” sunt doar trei dintre dovezile negru pe alb ale scaderii de nivel).

Ce promiteau producatorii emisiunii „Interzis cu Laura Andresan”? In principiu, marfa proasta, perisabila si vulgara. Sau, ca sa traducem din mesajul de intampinare aflat pe site-ul B1 TV, „preludii fierbinti, momente fierbinti si controversate”.

Laura Andresan a descins virtual in mijlocul poporului avid si a lamurit senin, pe un site inrudit tematic: „Veti afla cine e iubitul meu, voi face amor fara sa ma feresc de camere. Sunt sigura ca noptile vor fi mai fierbinti in toate familiile din Romania”.

Observati, va rog, aparitia obsesiva a cuvantului „fierbinte”, pe care Laura Andresan si insotitorii ei din spatele camerei il pronunta mai des decat foloseste Horia Ivanovici adjectivul „incendiar”.

E de mirare ca, in aceste conditii, primele episoade din viata de asternut a Laurei Andresan nu s-au turnat in comuna Fierbinti, judetul Ialomita. Doar un ghinion teribil a facut ca episodul din „Interzis cu Laura Andresan” pe care l-am vazut sa nu contina aproape nimic din desfraul fagaduit.

Spun „aproape nimic”, fiindca, in secventele inaugurale ale episodului, domnisoara Andresan a cantat una dintre strofele care i-au consolidat reputatia de slujitoare flexibila a asternutului, a barei de striptease si a cultului falic: „Nu sunt doar un vis/Atinge-ma pe clitoris/Ma transform intr-o catea/Cand la spate-ti simt umbra (accident anapoda pe-a doua silaba)”.

Abia ascultand cu atentie versurile de mai sus ne explicam ce-a vrut de fapt sa spuna Hobbes cu al sau „homo homini lupus”. Si nu-i deloc intamplatoare aceasta trimitere la marii ganditori ai lumii, caci in continuarea episodului Laura Andresan a parasit sfera entertainmentului sexual si a intrat intr-un domeniu incomparabil mai aerat.

Ea a vorbit despre doi scriitori speciali ai ultimelor decenii: Mircea Eliade si Laura Andresan. A facut-o cu deplina franchete, situandu-se mai jos de Eliade (pe care nu s-a sfiit sa-l considere „demential”), dar avand orgoliul de-a se revendica din aceeasi mostenire culturala. Cu ocazia asta, am aflat si alte lucruri ametitoare.

Unu: Laura Andresan a parcurs „Romanul adolescentului miop” si a vazut in el apoteoza scrisului eliadesc. Doi: citirea acestei carti a facut sa creasca in Laura Andresan o invidie - zi-i pe nume - fierbinte, exprimata ca atare: „Dupa ce am citit Eliade, mi-am zis: bai, asta e prea genial, iar eu sunt prea proasta, daca a putut sa scrie asa.

” Trei: Laura Andresan insasi se pregateste sa scoata o carte. Deocamdata scrie, rescrie si rerescrie, animata de o singura certitudine: „Cartea are doua personaje: unul sunt eu, Laura Andresan, care fac ce fac si ma comport, iar celalalt e viata mea.

” Cum ar spune un colaborator fidel din domeniul renascentismului romanesc tarziu, „Ooof, viata meaaaaaaaaaa.” In fond, are dreptate Laura Andresan: traim vremuri fierbinti. Mare lucru daca n-o sa ne topim la un moment dat.