După o lungă perioadă de management neperformant, Constantin Roibu şi-a dat ieri demisia, invocând "lipsa de dialog" cu cei care vor să privatizeze combinatul
Nu se poate ca o ţară întreagă să muncească pentru un singur om", spune Remus Vulpescu, şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), despre situaţia de la Oltchim. Cu mai puţin de două săptămâni înainte de licitaţia pentru privatizare (programată pe 18 septembrie), Constantin Roibu, care a condus combinatul timp de 20 de ani, şi-a dat demisia împreună cu alţi 16 directori din cadrul unităţii. Motivele invocate de aceştia sunt lipsa de dialog dintre Remus Vulpescu şi managementul Oltchim, care a condus la blocarea oricărei iniţiative de finanţare a activităţii, precum şi condiţionarea plăţii salariilor şi a asigurării capitalului de lucru la combinat cu înlocuirea managementului combinatului. Conducerea a blocat vânzarea Oltchim Protestul spontan al celor 300 de angajaţi care au intrat cu forţa în birourile conducerii ieri, disperaţi că nu şi-au primit salariile, a grăbit demisia. "Motivaţiile lui Roibu sunt o nouă încercare a sa de a justifica prin alte persoane starea gravă în care se află combinatul. Oltchim se află în dificultate de cel puţin trei ani şi de atunci, susţinut de liderul de sindicat Diculoiu, Roibu s-a opus oricărei încercări de a scoate întreprinderea din această situaţie", spune Vulpescu. Potrivit şefului OPSPI, singura soluţie era şi este privatizarea, însă altele ar fi fost condiţiile şi pentru statul român şi pentru salariaţi, dacă privatizarea avea loc mai demult. "Dacă privatizarea s-ar fi realizat în 2011 n-am fi avut niciun cost social. Această opoziţie disimulată a domnului Roibu la tot ceea ce a însemnat măsură de redresare a combinatului se explică prin aceea că redresarea presupunea ca el să nu mai conducă întreprinderea", explică Vulpescu. Interesant e că toţi cei 17 vor rămâne angajaţi, ei demisionând doar din funcţiile de conducere. Şeful OPSPI explică şi cum a rămas Constantin Roibu atâta timp la conducerea Oltchim. "Roibu este suprinzător de credibil atunci când vine cu tot felul de scenarii", spune Remus Vulpescu, amintind de aşa-zisa soluţie de avarie propusă de fostul director general. Privatizarea este în linie dreaptă În urmă cu câteva săptămâni, Roibu ceruse Ministerului Economiei alocarea unui capital de lucru de 40 milioane de euro şi acordarea de garanţii de stat pentru creditele comerciale ale combinatului, pentru a se putea continua producţia. "Mecanismul comercial cu care Roibu garanta ajutorul este unul opac. 40 de milioane, 20, 100, n-avem de unde şti de unde a scos el aceste sume pentru că activitatea comercială a Oltchim este complet netransparentă", încheie Vulpescu. În altă ordine de idei, privatizarea Oltchim este în linie dreaptă, după ce luna trecută OPSPI a anunţat că nu mai face conversia datoriilor către AVAS în acţiuni şi că va încerca să vândă aceluiaşi investitor şi pachetul majoritar de acţiuni şi creanţele statului. "Tot ce pot spune este că mai sunt, alături de PCC, încă două companii interesate de Oltchim, provenind din zone geografice diferite", spune Vulpescu, lăsând să se înţeleagă că ruşii de la TISE nu s-ar fi retras din procesul de privatizare. Nemţii de la PCC par a fi singurii care ar putea salva combinatul în timp util, înainte ca acesta să intre în colaps 1,02 miliarde de lei este diferenţa între datoriile Oltchim şi activele pe care le mai are la dispoziţie Moştenirea lui Constantin Roibu Deocamdată, fostul director general al Oltchim lasă în urmă câteva sute de angajaţi nemulţumiţi de situaţia critică la care s-a ajuns. Când se va trage linie, vor apărea şi celelalte elemente ale moştenirii sale. Printre ele, gaura de peste un miliard de lei produsă acţionarilor (majoritari fiind contribuabilii români), prin pierderile cumulate din ultimii ani, cu atât fiind mai mari în prezent datoriile faţă de valoarea activelor. Cea mai recentă moştenire este debranşarea de la curentul electric, care lasă societatea fără obiectul de activitate. Oricum, nu se mai producea mare lucrupentru că nu mai erau bani de materii prime. Cei aproape 3.500 de angajaţi sunt la rândul lor virtuali şomeri, în lipsa unei rezolvări rapide a situaţiei. Mai rău, credibilitatea companiei ca partener de afaceri este ruinată. Cel mai uşor ne putem da însă seama ce lasă în urmă Constantin Roibu privind peste gard. La vecinii unguri, unde concurentul Oltchim, Borsodchem, a fost cumpărat de o companie din China, în 2011, pentru 1,2 miliarde de euro. Diferenţa între cât valorează Oltchim (-230 milioane de euro) şi cât ar fi trebuit să valoreze (1,2 miliarde) este moştenirea managementului demisionar. Pe scurt, o gaură de circa 1,5 miliarde de euro. De ce este important Oltchim Un Oltchim funcţional ar aduce beneficii importante economiei în ansamblul său. Combinatul avea, la finalul lui 2011, 3.447 de angajaţi, iar cheltuielile cu impozitele şi asigurările sociale pentru aceştia au fost de circa 70 de milioane de lei. Exporturile însumează cam trei sferturi din totalul producţiei, ceea ce în vremurile bune însemna aproape 400 de milioane de euro pe an. Industriile dezvoltate pe orizontală în jurul combinatului pot aduce chiar mai mult de 3.500 de locuri de muncă, iar preluarea Arpechim ar putea mări şi mai mult numărul locurilor de muncă ce depind de supravieţuirea sa. Cu un management performant şi un investitor serios, potenţialul de a produce venituri e însă cel puţin dublu, dacă ne luăm după exemplele similare din regiune. Motivaţiile lui Roibu sunt o nouă încercare a sa de a justifi ca prin alte persoane starea gravă în care se afl ă combinatul." REMUS VULPESCU, şeful OPSPI
Recomandările noastre
