În Sadoveni, rata nitriţilor din apă este de opt ori mai mare decât limita maximă. E ca şi cum ai pune o granulă de azotat în fiecare cană. Autorităţile tac, iar copiii mor fără să-i ştie nimeni.
În satele din Regiunea Nord-Est, cea mai săracă din România, mortalitatea infantilă este de 27 la mie, dublă faţă de media pe ţară, care oricum este cea mai mare din Uniunea Europeană. Nimeni n-a căutat în profunzime răspunsurile din spatele acestui fenomen grav. Moartea copiilor până într-un an sau îmbolnăvirea celor mai mari e pusă pe seama gradului redus de igienă, a lipsei de apă curentă, conform unui raport guvernamental din 2009.
Adevărul din spatele acestei cifre alarmante este zguduitor: în multe sate copiii se îmbolnăvesc pentru că, efectiv, beau otravă cu cana. Concentraţiile de nitraţi şi nitriţi din fântânile de pe Valea Prutului, care uneori depăşesc de 8 ori limita maximă (!), au devenit o informaţie banală, tratată cu indiferenţă de autorităţi.
Însă vorbim de sute de sate cu zeci de mii de oameni unde fântânile sunt bombe chimice. Nitriţii atacă sângele, rinichii şi produc retard mintal. E un proces de dezumanizare lentă, o otrăvire în masă care are loc sub nasul nostru.
Trei sferturi dintre fântâni au apă poluată
Apa cu concentraţie mare de nitraţi este o banalitate în Moldova, un detaliu atât de obişnuit încât nu îi mişcă decât pe câţiva medici şi ONG-işti. În 2008, când s-a făcut o listă a zonelor rurale vulnerabile la poluarea apei cu nitraţi, cele patru judeţe din nordul Moldovei (Neamţ, Iaşi, Suceava şi Botoşani) aveau 64 de comune în pericol, din 235 în toată ţară. Altfel spus, mai mult de un sfert dintre comunele cu apă otrăvită erau doar în aceste patru judeţe.
În Botoşani, analiza fântânilor dovedeşte că 75% dintre ele nu au apă bună de băut. În urmă cu şapte ani, 900 de fântâni din judeţ au fost închise, din cauza valorilor uriaşe de nitraţi din apă. S-au pus buline roşii şi portocalii pe fântâni, dar omul a deschis din nou capacul şi a scos apă otrăvită. A băut-o, a dat-o şi copiilor.
În ţară, copiii care ajung la spital după ce beau apă otrăvită se numără cu sutele în fiecare an. Numai în Botoşani, în primele nouă luni din 2010, zece copii au ajuns în stare gravă la spital, după ce au băut apa bogată în nitriţi, spune doctorul Tamara Ciofu, de la Spitalul de Pediatrie Botoşani.
Sadoveni, satul cu apă moartă
Acum şapte ani, când a fost testată apa din fântânile din Sadoveni, doar trei dintre zecile de fântâni ale satului au fost găsite în regulă. Celelalte au primit buline roşii şi portocalii, semn că nivelul de nitraţi din apă este un real pericol pentru sănătate. Acum doi ani, apa a fost testată din nou. S-a făcut un foraj în mijlocul satului, de unde s-au luat probe. Rezultatul: 407 miligrame la litru, de opt ori peste limita admisă. Este ca şi cum am pune o granulă de azotat într-o cană cu apă.
Satul acesta este unul contopit, în anii ‘70, din mai multe sate strămutate. Când au fost mutaţi, oamenii au primit câte patru ari pentru casă şi curte. Şi fiecare a făcut un grajd, a săpat WC în fundul curţii şi a construit o fântână. Distanţa de la grajduri şi WC la fântână e de maximum 15-20 de metri. Cum pânza freatică e la numai 8 metri de suprafaţă, substanţele dăunătoare au ajuns fără probleme în apă. Şi nimeni n-a făcut nimic să oprească asta până la testele de acum şapte ani. Şi, cum nici acestea nu au avut succes, Sadoveniul a fost lăsat baltă de tot.
"Aici suntem uitaţi de lume", spune Emanoil Murmurache, a cărui casă e la nici 200 de metri de malul românesc al Prutului. Dacă te nimereşti dimineaţa pe uliţe, vei vedea zeci de vaci care sunt duse la păscut şi cai înhămaţi la căruţe. Ţăranul se apucă de rânit şi pune gunoiul într-o grămadă din spatele grajdului. Peste câteva luni, o să îl împrăştie pe câmp, dar locul nu va rămâne niciodată curat, deoarece altă grămadă va fi înălţată acolo. La 15 metri de fântână.
"Am eu bani de apă plată?"
"Ştim că nu e bună de băut", continuă Murmurache senin. Lângă el stă un bărbat de vreo 35 de ani, cu găleţile pline. Marian Gleizer n-are mult timp de stat de vorbă, îl aşteaptă familia cu apa. Are un copil de şase luni crescut până acum la ţâţă, dar care acum "trece pe lapte praf". Şi i-l face cu apa otrăvită din fântână. Gândul nu îi stă însă la apă, ci la traiul greu. Toată familia trăieşte din ajutorul pentru creşterea copilului. "Ce să fac?", întreabă bărbatul, care îşi continuă şirul de întrebări fără răspuns: "Să cumpăr apă la bidon? Păi, am eu bani de apă plată?".
Elena Căliman este trecută de 60 de ani şi spune că, de fiecare dată când a fost la doctor, i s-a spus să nu mai bea apă din fântânile "roşii". Cele trei fântâni cu apă bună sunt în curţile unor ţărani. "Nu poţi intra cu găleata la om în curte. Bem de unde este", adaugă femeia, dând din umeri. Sărăcia a obligat-o să consume apă tot din fântânile otrăvite. Oricum, bulina roşie a fost ştearsă de ani buni.
"Ştiu că oamenii sunt săraci, că nu au bani de apă plată, dar să dai bebeluşilor apă cu nitraţi şi nitriţi este dovadă de ignoranţă totală. Apa aceasta e bună numai pentru udat florile, nici la animale nu o poţi da." TAMARA CIOFU, medic la Spitalul de Copii Botoşani
BOLI FĂRĂ NUMĂR
Apa cu nitraţi şi nitriţi provoacă întârzieri mintale la copii, cancer la colon şi probleme de circulaţie la adulţi. La bebeluşii mai mici de şase luni poate duce la deces
În fântâni, nitraţii care provin din alimente se reduc în nitriţi. Aceştia din urmă duc la producerea unei boli foarte grave: methemoglobinemia. Practic, transportul oxigenului în sânge este îngreunat.
"La copiii sub şase luni, afecţiunea este cunoscută sub numele de «boala albastră de fântână». Practic, copilul se asfixiază", spune medicul Tamara Ciofu, de la Spitalul de Copii din Botoşani. Dacă părinţii îşi aduc copilul la timp la medic, cei mici pot fi salvaţi prin injecţii cu albastru de metil şi vitamina C. Dacă nu, boala poate duce în scurt timp la moartea bebeluşului.
O statistică a numărului de bebeluşi morţi din cauza apei cu nitriţi nu există. Însă medicii pediatri din zonele în care apa este infestată cu nitriţi susţin că, deşi e deranjant pentru o ţară europeană, sunt sute de cazuri la nivel naţional. Între 1984 şi 1995 - singura perioadă pentru care există date - s-au înre gistrat 2.346 de cazuri de me themo globine mie, dar medicii consideră că numărul este mult subestimat, din cauza dificultăţii diagnosticului.
Anemii şi întârziere mintală
Pentru copiii mai mari şi pacienţii adulţi, explică dr. Ciofu, nitriţii din apă pot produce întârziere mintală. Explicaţia este simplă. Durata de viaţă a hematiilor, celule sangvine care au rolul de a transporta oxigenul în corp, scade atunci când intră în contact cu nitriţii.
"Pentru hematiile al căror ciclu de viaţă ar trebui să se încheie, să zicem, la sfârşitul acestei luni, dacă am băut apă cu nitriţi este posibil să nu le mai avem", spune doctorul. În aceste condiţii, pacientul suferă de anemie. La nivelul creierului, acesta nu este oxigenat suficient şi se pot constata tulburări nervoase şi, pe termen lung, întârzieri.
Otravă cu efect întârziat
Pentru pacienţii adulţi, simptomele nu sunt atât de evidente, cum este pielea decolorată a copiilor mici. Însă când boala avansează pot apărea anxietate şi chiar disritmii, atacuri de apoplexie şi stări comatoase.
Un studiu al Şcolii Medicale din Texas arată că nitraţii şi nitriţii produc diverse boli care, fără un tratament rapid, provoacă moartea în 10-15 ani. Un exemplu îl dă chiar medicul Ciofu: "Ştim că existenţa nitriţilor în apa de consum provoacă şapte din zece cazuri de cancer la colon".
EXACT CUM E MAI RĂU
Primarul: "Le spun oamenilor să îngroape gunoiul"
Cei mai mulţi dintre oamenii din Sadoveni îşi duc gunoiul din gospodării pe un teren aflat pe malul Prutului, la câteva sute de metri de marginea satului. Primarul dă din umeri, spunând că nu îşi permite să plătească unei firme de salubrizare 100.000 de lei într-o lună.
"Am dispus să nu se mai arunce gunoaie acolo. Că acolo se aruncă de 30 de ani. Dar nu pot să fac colectare selectivă, trebuie să fim realişti şi să vedem că primăria nu are bani", spune Mircea Mihai, primarul comunei Manoleasa, din care face parte satul Sadoveni.
În aceste condiţii, edilul a găsit o soluţie: "Eu îi sfătuiesc să facă o groapă în fundul grădinii şi să îngroape gunoiul acolo". Unii săteni fac asta de ani buni: adună gunoiul timp de un an, apoi îl îngroapă. Însă este tocmai varianta de evitat, atrag atenţia specialiştii. "E cel mai prost lucru care se poate face. Practic, aduci substanţele toxice mai aproape de sursa de apă", spune chimistul Eduard Apostol. Acesta adaugă că fierberea apei nu rezolvă problema nitriţilor: "Omul crede că, la fierbere, apa devine 100% bună de băut. Într-adevăr, apa e curăţată de microorganisme, dar de substanţele chimice nu. În cazul nitriţilor, concentraţia creşte la fierbere".
Primarul spune că nu poate face nimic până când nu află rezultatele analizelor: "Nu m-a anunţat nimeni". Analiza care indică 407 mg/l datează însă din 2008.
SOLUŢIA: FÂNTÂNI MAI ADÂNCI
O sursă la 30 m adâncime costă maximum 3.000 de lei
În România, apa din peste 95% din fântânile din mediul rural este periculoasă pentru consum, deoarece forarea se face până la primul strat freatic, arată un studiu al UNICEF.
Cele 235 de comune socotite vulnerabile la poluarea apei de consum cu nitraţi sunt în zone unde pânza freatică este la mai puţin de zece metri de suprafaţă. În aceste condiţii, singura soluţie este săparea de puţuri de adâncime, care să se alimenteze cu apă din al doilea sau, mai sigur, al treilea strat freatic. Iar fântânile trebuie amplasate la distanţe mari de grajduri şi latrine.
"Chiar şi 50 de miligrame la litru este periculos", spune chimistul Eduard Apostol. În al treilea strat, la adâncimi de peste 30 de metri, concentraţia de nitrat scade sub această limită. Un puţ săpat la 30 de metri şi izolat pentru prevenirea infiltraţiilor din straturile superioare costă maximum 3.000 de lei.
