Practic, creierul ei este prea mare pentru craniu, ceea ce îi provoacă probleme de vedere, dificultăţi de vorbire şi migrene intense, iar mişcările puternice care pun presiune pe creier, chiar şi hohotele de râs, ar putea să-i provoace moartea subit.
“La început, nu am realizat severitatea bolii, însă, pe parcurs, mi-am dat seama că eu nu pot să am o viaţă normală, să fac ceea ce toţi oamenii fac. Nici măcar să râd, pentru că simt că îmi plesneşte capul. Dacă râd prea tare, aproape că nu îmi pot mişca gâtul. Cel mai grav e că pot muri. Mi-am pierdut coordonarea. O femeia chiar a început să ţipe în mijlocul străzii la mine crezând că sunt beată”, spune Carolyn Gibbons.
Când a fost diagnosticată cu această boală, lua zilnic 50 de pastile pentru a ţine sub control presiunea şi a fost nevoită să renunţe la postul său de profesoară.
Anul acesta, în vară, a fost operată: medicii i-au scos vertebrele care erau în plus pentru a face loc creierului său prea mare, însă efectul va începe să-l simtă abia după 12 luni, spun medicii.
Tot în Marea Britanie, medicii i-au interzis unui băieţel de şapte ani să râdă întrucât ar putea murit. Citeşte AICI povestea acestuia.