Radu se făcuse avocat, dar a simțit că nu-i de el. Așa că a trecut dincolo. A învățat mult, a crescut mare și a ajuns procuror. Acum visa să captureze traficanți de droguri, să destructureze grupări, să devină erou.

 Odată cu acest om minunat creștea și o buruiană otrăvită, venită din inima țării tocmai în București, ca să devină infractor. Mario, căci așa îl chema, avusese cam același destin cu al procurorului. Adică se făcuse programator, dar a simțit că nu-i de el. După care a învățat mult, a crescut mare și a ajuns traficant de droguri.

Radu tocmai primise un pont de la organele specializate – avea să-l prindă pe Mario. Își pierduse dimineața probând cămăși, cravate, șosete asortate și repetând în minte traseul și procedura pe care le stabilise pentru acțiune.

E ora opt dimineața. Mario s-a trezit fără chef, și-a tras în grabă o pereche de blugi și un tricou și a ieșit pe ușă, aruncând în grabă o privire spre oglinda din cuier. Se simțea obosit. Și parcă mai bătrân. Erau prea multe fire de păr alb, prea adânci cute pe obrajii încă tineri.

Întâlnirea cu partenerii era la ora 10, dar îi plăcea să ajungă primul. Mai cerceta zona.

- Băieți, e timpul să ne mișcăm. Haideți să prindem niște infractori. Voi mergeți în față, eu vin în spate. Doamne ajută !

Mulți ofițeri de poliție și un singur procuror, mânați de adânci spirite justițiare, goneau fără să le pese de semafoare, pietoni, priorități.

Se grăbeau fără un motiv anume. Așa, din principiu. Când pleci la vânătoare de răufăcători, trebuie să pari grăbit.

Brusc, prima mașină frânează. Nu din pricina roșului de la semafor, ci încetinită de un pieton luat fără vină pe capota . Nu se aștepta nimeni la așa ceva...toate planurile lor năruite într-o secundă. Un pieton căzut cu fața la pământ, alarmant de inert, o mașină operativă serios avariată, lume multă în jur, poliție, declarații, măsurători și un procuror neatent, ignorând tot tabloul de mai sus.

A intrat din plin în mașina avariată care tocmai rănise un om nevinovat, atât de brutal încât a fost proiectat prin parbriz. N-avea centură. Procurorii minunați, în misiune, n-au nevoie de centură. Mor ca bărbații adevărați, ca să citez un slogan celebru.

Au trecut șase luni de la accident; două tije, trei plăcuțe și ore de recuperare îl făcuseră ca nou.

În timpul ăsta, traficantul Mario își vedea de viața lui infracțională. Ura procurorului, alimentată de neputința fizică ce îl ținuse departe de acțiune atâta timp, creștea pe zi ce trece. E 24 decembrie, ora 10 seara. Mario e singur și își privește ceasul. Cât de tâmpit să fii, să faci livrări în ajun de Crăciun ? Se simțea agitat ca un copil care încă mai crede în Moș Crăciun .

Și-a îmbrăcat pardesiul și a ieșit. Cu mâna pe portiera mașinii, a simțit o puternică lovitură în ceafă. După care o căldură plăcută i-a inundat tot corpul.

- Hoți cretini! Tocmai azi...

Un apel la 112 i-a salvat viața, l-a scăpat de un flagrant și de pușcărie, dar l-a ținut luni bune la pat.

În timp ce traficantul nostru era jefuit , procurorul își freca mâinile de frig și nerăbdare. În final, s-a ales doar cu frecatul și cu așteptarea. Cât ghinion !

Dar timpul vindecă răni și hrănește ambiții, iar 3 luni au trecut ca în povești. Mario s-a făcut bine și totul era ca înainte.

Procurorul nostru cel minunat obținuse o ultimă aprobare pentru supraveghere și flagrant. De data asta nimeni nu se grăbea. Mario părea străin de aceste conspirații, ca o pradă naivă, fermecată de prospețimea unui fir de iarbă și lipsită de vigilență. I-a înghețat mâna pe servietă când a auzit somația poliției și s-a trezit trântit la pământ.

- Dobitocilor, cine v-a chemat aici? Cine vă coordonează? E martorul nostru sub acoperire și v-ați bătut joc de toată munca noastră de 2 ani !!!

Vocea care tuna era a procurorului de la structura centrală, venit să monitorizeze o operațiune în care Mario era un ofițer sub acoperire.

Radu se simțea ca o hienă alungată de apariția leilor. Nici măcar la rămășițe nu avea dreptul. Și mai urmau și sancțiuni...

Dintre toți trafincanții de pe pământ el se găsise să aresteze un polițist....