Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
E bine din cand in cand sa plecam urechea si la ce spun altii. In "L’Equipe Magazine" de sambata trecuta, am citit un articol al lui Eric Halphen intitulat "Cei care n-au nimic de-a face cu fotbalul".
Eric Halphen n-a fost fotbalist, nici antrenor. E magistrat si scriitor. Ca si mine, comenteaza sportul din afara. N-are de-a face cu fotbalul. Dar nici nu se amesteca in treburile fotbalului. Doar le comenteaza.
Iata ce scrie Halphen chiar in ziua in care se ducea la Finala Cupei Frantei dintre Olympique Marseille si Sochaux (ce meci extraordinar!). Fara mare entuziasm, el fiind fan Nantes. Iar Nantes fiind ca si retrogradata din Liga I: „De cand destinele clubului (Nantes) au fost luate in mana de structuri venite de aiurea, totul, in consecinta, a fost dat peste cap.
Competenta a fost inlocuita de o stralucire superficiala, umilinta si gustul pentru munca de cautare a efectelor mediatice, solidaritatea si simtul colectivului de luptele pentru putere si de rivalitatile intre clanuri. Cata vreme investim in fotbal, in aranjamente de fuziuni si achizitii, considerand tribunele ca pe niste vitrine, iar pe jucatori ca pe jucaria noastra, sa nu ne plangem de ce urmeaza sa se intample.” Cine are urechi de auzit sa auda!
Iata si parerea unui om de meserie, din tenis de data asta, despre cei pe care i-a intalnit pe teren intr-o lunga cariera de profesionist. E vorba de Andre Agassi, caruia acelasi hebdomadar i-a solicitat un interviu. Agassi s-a retras, cum se stie, din tenis.
Dupa ce a fost numarul unu mondial si a castigat 60 de turnee, singurul din lume, in era Open care le-a castigat pe toate cele patru de mare slem. In interviu vorbeste despre Roger Federer, numarul unu mondial de azi. Rareori marii campioni sunt si mari oameni. Agassi este unul. Nimeni nu i-a facut elvetianului un elogiu mai competent si mai emotionant decat americanul. Daca Agassi nu stie ce spune, atunci nimeni nu stie.
El, care a intalnit pe teren cinci generatii de tenismeni: a lui McEnroe si Connors, a lui Becker si Lendl (unde esti Ilie Nastase?), a lui Sampras si Courier, a lui Safin si Hewitt, in fine, elita actuala cu Federer si Nadal. Spune Agassi: „Nivelul jocului n-a incetat sa creasca. In ultimii ani, de o maniera inimaginabila. In aceste conditii, a-l vedea pe baiatul asta dominandu-si adversarii intr-o maniera atat de radicala, iata ceva nemaivazut. Nadal, al doilea mondial, are de aproape doua ori multe puncte decat urmaritorul lui in clasament (4.875 contra 2.980 Roddick). Iar Federer aproape de doua ori mai multe decat Nadal (7.290!). De necrezut! Mai ales cand stim ca plutonul este mai puternic decat a fost vreodata...”
Reporterul il intreaba de ce totusi Federer nu starneste aceeasi simpatie a publicului precum el, Agassi. Raspunsul lui Agassi se cade tinut minte pentru nobletea lui: „Simpatia publicului e provocata de faptul ca oamenii se pot identifica cu mine, vazandu-ma cum ma chinuiesc. Ei stiu chiar inainte ca eu sa lovesc mingea daca sunt sau nu in zi buna. Dar cand joci in maniera deconcertanta a lui Federer, cum vreti ca publicul sa se identifice cu tine? Acest baiat face lucruri pe care nimeni nu le poate face.Fabulos in cazul lui este ca a adus jocului de tenis o dimensiune istorica”.
In pasa foarte proasta, la Monaco si Roma, dar inainte de Roland Garros, Federer, care tocmai si-a concediat antrenorul, va fi citit cu bucurie cuvintele lui Agassi. Si daca si le va aduce aminte pe teren peste cateva zile, s-ar putea sa-l invinga pentru prima data pe zgura pe Nadal.
Recomandările noastre
