Micii fermieri din Neamţ îşi scot cota de lapte la mezat prin anunţuri de mică publicitate sau on-line, pe site-uri specializate din domeniul agricol.
Introducerea cotei de lapte, măsură benefică în teorie, nu are suport practic pentru săteanul care creşte două sau trei bovine, pentru că laptele dat la achizitori nu are valoare. „Vând cotă lapte. Preţ negociabil“, sună majoritatea anunţurilor. Printre cei care vor să scape de ea se află şi un sătean din comuna Bălţăteşti. „Cota lui e de 10.000 de litri. Au dat câţiva telefon, cred că de pe la firme care colectează. Dar preţul e de batjocură. Patru sute de mii d
e lei vechi pe tonă. Asta înseamnă că litru-i patru lei noi. Mai puţin ca la achiziţie. Samsarii ştiu că suntem la nevoie şi vor să profite“, spune Constantin Platon, în vârstă de 49 de ani. „Se colectează foarte puţin, pentru că suntem departe de marile unităţi de prelucrare. Apoi, dacă dai laptele la fabrici, banii vin peste câteva luni. Aşa că îl dăm la porci şi o mică parte se consumă în gospodării“, a afirmat Ioan Sandu, din comuna Hangu.
Vânzarea cotei de lapte nu este ilegală şi poate fi lăsată moştenire sau închiriată, doar că amatorii sunt greu de găsit. În urmă cu circa trei ani, micii crescători de animale din Neamţ au întâmpinat cu ostilitate introducerea cotei de lapte, din cauză că unii o confundau cu cota obligatorie din perioada comunistă.
Recomandările noastre
