LA PAS PRIN BUCUREŞTI. Publicitarul Bogdan Naumovici, născut, crescut în Capitală, nu ar vrea să aducă mai mulţi bani în oraş, pentru că administraţia locală ar avea mai mult de furat.

Cu o copilărie petrecută printre corcoduşii, narcisele, cişmelele, sifonăriile şi şantierele din Militari, Bogdan Naumovici, directorul de creaţie de la „shop-ul“ de idei 23 Communication Ideas, nu vede de ce i-ar plăcea Capitala României. „Dacă îl compari cu Londra, de exemplu, n-ai cum să fii un fan al Bucureştiului, oricât de bucureş- tean ai fi. Nu se poate, obiectiv vorbind, să nu vezi la ce capitole suferim“, începe, direct, punând degetul pe rana cea mai mare a oraşului, pe care niciun medic n-a reuşit încă s-o vindece: administraţia locală. Apoi, lucrurile încep să se lumineze, atunci când vine vorba de vârsta copilăriei. De atunci, amintirile sunt mai luminoase, chiar dacă tabloul este la fel de gri. „Acuma, când mă gândesc, mi le aduc aminte cu plăcere. Dar nu am de ce să mi le amintesc aşa. Doar că era vârsta aia, a bătăilor cu cornete de hârtie, când te distrai oriunde“, îşi explică răbufnirea de simpatie Naumovici.

„Am săpat la Dâmboviţa“

Cu el, Bucureştiul luat la pas duce prin zona de nord, prin cartierul Dorobanţi: „Dar aia nu e ce înseamnă Bucureştiul. E altceva. Cei mai mulţi bucureşteni nu tră- iesc acolo, ci în cartierele muncitoreş ti, care arată foarte sumbru“, delimitează publicitarul, clar, lucrurile. Într-o îmbinare de amintiri cu trăiri din prezent, Naumovici compară, precum făcea Cuza cu ocaua, oraşul cu ce ar putea fi.

„Eu n-am amintiri frumoase despre Bucureşti. L-am prins înainte de cutremurul din ’77, la cutremur şi l-am văzut şi dup-aia, când au început să construiască. Mi-aduc aminte şi când erau numai case în Militari. Dar îmi amintesc şi când a început să se construiască şi s-au mutat tot Crânga- şiul şi Giuleştiul în blocurile de pe stânga bulevardului“, începe mica istorie comparată a Capitalei.

„Am prins şi perioada în care Dâmboviţa nu era amenajată, şi era cu maluri de pământ şi şobolani, şi mirosea îngrozitor, dar măcar avea maluri verzi şi copaci. Am prins până şi un an în care s-au pus bărci pe Dâmboviţa. Destul de stupid: între două maluri de pământ te plimbai cu barca (râde). Şi am prins-o şi amenajată cum e acum. Şi dacă îmi aduc bine aminte, în armată am şi participat la amenajarea ei. Am dat cu nişte lopeţi pe acolo, chiar la podul de la Hasdeu. Mi-l aduc aminte şi pe Bucureştiul ăla cu tramvaie şi cu sifonării şi siropă rii, îl ştiu şi pe Bucureştiul ăsta de-acuma“, trasează Naumovici, ca-ntr-o schiţă cu puncte albe şi negre, reperele din memoria de bucureştean get-beget.

Centrul Vechi, cel mai urât loc

Când vine vorba de preferinţe, lui Bogdan Naumovici îi place zona de nord a Bucureştiului, cartierele cu viluţe vechi, bine îngrijite, gră- dini frumoase şi unde se simte relaxarea în care au trăit oamenii de acolo toată viaţa. „Acolo au stat tot timpul numai oameni cu bani sau cu funcţii, ori cu amândouă, şi se simte lucrul ăsta. N-au fost disperaţ i niciodată. Nu s-a gândit nimeni să facă ceva utilitar acolo. Nu! Acolo lumea e pe tihnă şi e frumos aşa“, spune Naumovici. Dar aruncă imediat şi bila neagră: „Sectorul 1 şi zona aia Kiseleff, Domenii, Floreasca, nu sunt Bucureştiul. Sunt cea mai frumoasă parte, şi ne-ar plăcea să credem că aşa e el: cu viluţe şi spaţii verzi. Ei bine, nu sunt viluţe şi spaţii verzi. Pentru că, dacă treci în celelalte sectoare, nu mai sunt zonele astea“, scoate Naumovici în evidenţă izolarea nordului faţă de restul oraşului.

a polul opus este Centrul Vechi. „E cel mai urât loc pentru mine, prin prisma potenţialului lui. Nu e urât în sine, dar e păcat când mă gândesc ce-ar fi putut să fie în zona asta şi nu se întâmplă nimic cu ea. Văd nişte oameni care încearcă să mişte ceva acolo, dar nu sunt încurajaţi, ci dimpotrivă, li se taie aripile“, se revoltă bucureşteanul.

SCEPTIC Nu ar promova Bucureştiul

Dacă i s-ar cere o campanie publicitară pentru promovarea turistică a Bucureştiului, Naumovici ar refuza. „Pentru că ar trebui să-i mint pe cei de afară. «E frumos, e agitaţie, e viaţă de noapte». Bucureştiul are o viaţă de noapte foarte schizoidă, între Bamboo şi Club A, şi deloc încurajată la nivel de ce înseamnă viaţa de noapte“, prezintă primul motiv. „Bucureştiul suferă de primărie. Mi se pare că tot ce se întâmplă la nivel de oraş e numai din vina unor particulari care se gândesc să facă un hotel mişto sau un club mişto, sau orice altceva se gândesc ei să facă. Dar când vine vorba de o privire de ansamblu asupra oraşului, n-am simţit-o niciodată. Este o mârlănie incredibilă. Sunt tot felul de găşti care se schimbă ca să facă bani de pe urma Bucureştiului. Şi de-aia nu l-aş promova, pentru că mi s-ar părea că le bag lor în buzunar nişte bani nemunciţi şi nemeritaţi“, îşi încheie el argumentaţia.