Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Am asteptat cu bucurie premiera bucuresteana a filmului lui Francis Ford Coppola.
„Tinerete fara tinerete” este o productie realizata in Romania si are la baza cunoscuta nuvela a lui Mircea Eliade. Inconjurata de un public de profesionisti, l-am ascultat pe marele regizor aducand multumiri echipei de productie si de actori cu care a lucrat. Cu emotie a inchinat proiectia din acea seara lui Adrian Pintea, evocand incredibila pace pe care o aduce interpretarea lui.
Publicul astepta plin de emotie sa vada o capodopera. Premisele o garantau. Dupa proiectie, comentariile s-au polarizat subit, impartind marea de oameni in extaziati si dezamagiti. Timp, constiinta, perceperea realitatii, vise, existenta, reincarnare, toate aceste concepte erau comentate in functie de propriul nivel de cultura si de acces la astfel de informatii al privitorului. Cei pentru care acestea erau noutate au iesit din sala de proiectie nauciti de-a dreptul.
Intr-un interviu, Coppola a declarat ca nu are regrete si ca filmul a iesit „asa cum trebuie”. „E o „traducere” buna dupa Eliade”, spune el. E adevarat, firul epic al cartii e urmarit cu tenacitate, iar povestea stufoasa din nuvela arata alambicat si pe ecran. Nu sunt critic de cinema, asa incat nu voi comenta scenariul, dialogurile sau ritmul montajului.
Marea valoare a filmului este ca aduce astazi in atentia lumii intregi subiecte importante ale cautarilor spirituale, atat de necesare oamenilor in aceste vremuri. Coppola e de admirat pentru curajul de a-si finanta un film initiatic, pe care il daruieste cu generozitate celor care vor sa inteleaga ceva din misterele lumii noastre. El spune ca simte ca filmul sau serveste scopului lui Eliade. E adevarat.
Recomandările noastre
