Nadia Comăneci și fiul ei. Sursă foto: Facebook
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
La vârsta de 63 de ani, Nadia Comăneci, una dintre cele mai mari gimnaste din istorie, a ales să vorbească deschis despre trăirile sale personale, dezvăluind o latură profund emoțională: cea a mamei care trece prin etapa firească, dar dificilă, a desprinderii copilului către independență. Legenda sportului românesc a mărturisit că nu pleacă nicăieri în lume fără pălăria fiului ei, Dylan, un simbol al legăturii lor puternice.
Cu sinceritate, Nadia a vorbit despre impactul emoțional al plecării fiului său de acasă, subliniind că iubirea de mamă depășește orice triumf sportiv.
Nadia Comăneci, despre viața de familie și relația cu Bart Conner
Sportiva a rememorat începuturile relației cu soțul ei, Bart Conner, și modul în care cei doi au reușit să construiască o căsnicie solidă, bazată pe respect și echilibru, potrivit retetesivedete.ro.
„Ne-am întâlnit când eu avem 14 ani și el 18 ani. Cinci ani am fost prieteni foarte buni, să înțelegem că venim din lumi diferite, culturi diferite. Respectul, înțelegerea și timpul fiecăruia e important într-o relație longevivă. Desigur, trebuie să faci și mici compromisuri. Avem timpul meu, timpul lui și timpul nostru.
Ultimii 18 ani au fost despre Dylan, să îi fie bine lui. Acum suntem într-o altă fază. Dylan a plecat și ne-am gândit să ne cumpărăm un manual să vedem ce facem când suntem singuri. Noi avem o cățelușă de trei ani, care e iubirea lui Bart.
Înainte trebuia să ne organizăm programul cu luni înainte, în funcție de programul băiatului. Acum avem o libertate de care putem profita, dacă spunem Hai în Vegas trei zile, putem să o facem”, a povestit Nadia Comăneci în podcastul Alessandrei Stoicescu.
Nadia Comăneci și Bart. Sursă foto: Facebook
Despărțirea de Dylan, un moment emoțional dificil
Mutarea lui Dylan la colegiu în Santa Monica a reprezentat pentru Nadia un moment profund emoționant. Deși fiul ei studiază aproape de casa familiei, schimbarea a fost resimțită intens. „Noi avem o casă în Santa Monica și el mergea în vacanțe tot timpul acolo, cunoaște zona, nu e ceva nou pentru el. Trăiește în casa respectivă iar colegiul Santa Monica e la cinci minute. Și nu s-a dus singur, s-a dus cu prietena lui, care face facultatea online în Oklahoma City. Ei sunt și foarte buni prieteni, pe lângă faptul că sunt împreună.
Trei zile mi-a fost greu când a plecat, am simțit un gol în stomac, ca și cum ai pierde pe cineva, dar soțul meu spunea că vom trece și peste asta. În primul rând este bine pentru el, iar pentru un părinte e o fază pentru care trebuie să te pregătești.
Se spune că un copil pleacă și la un moment dat revine la tine. Eu îi spuneam lui Bart că ar trebui să vină mai repede acasă. Dar dacă va face școală online, să vedem dacă dorește să se transfere mai aproape de noi, dar nu să stea cu noi”, s-a destăinuit celebra gimnastă.
Pălăria fiului – un simbol al legăturii dintre mamă și copil
Un gest emoționant dezvăluie profunzimea atașamentului matern: Nadia poartă cu ea, oriunde merge, pălăria fiului său. „Când a plecat de acasă, am simțit un gol în stomac, ca și când ai pierde pe cineva. Pălăria lui Dylan o port cu mine foarte des, el a făcut doi ani de dramă în școală, un fel de actorie, iar eu o iau cu mine pentru că îl am cu mine. Și recunosc, îmi și place”, spune ea.
Presiunea de a fi copilul unor legende sportive
Nadia a vorbit și despre provocările emoționale pe care fiul său le-a resimțit, fiind copilul a două figuri emblematice ale sportului mondial. „Pentru Dylan cred că a fost o greutate numele meu, chiar dacă noi nu vorbeam în casă despre asta. Dar a înțeles ce am făcut noi în viață și această apăsare o primea de la grădiniță, de la școală, indirect. La 4 ani i-a spus cineva că părinții lui sunt faimoși.
Nu prea ne-a spus nouă, dar am simțit acest lucru. Fiecare copil de celebritate trăiește acest lucru. Acum, ori e o greutate, ori o iei ca ceva prin care tu vei construi ceva. Dylan a făcut fotbal la școală, a fost portar, a făcut karate, gimnastică doi ani și a concurat, a încercat multe activități, ca să fie ocupat.
Dar ne-a spus clar că vrea să-și găsească drumul lui și noi îl sprijinim. Când mă uit la el, văd copilul din Onești, are din calitățile pe care le aveam eu. Când vrea să facă ceva, nu se lasă, e foarte ambițios, curajos, vrea să încerce lucruri ieșite din comun, aventuros, sensibil. Temperamentul e al meu, clar”, a mai spus Nadia.
Această confesiune rară arată că, dincolo de medalii și performanțe istorice, Nadia Comăneci este, înainte de toate, o mamă care trăiește aceleași emoții profunde ca orice părinte.
