Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Paris, capitala francofoniei atrage in fiecare an din ce in ce mai multi iubitori de literatura: cititori, scriitori, editori, bibliotecari, autori in devenire, care se plimba plini de speranta de la stand la stand si de la un culoar la altul, cu manuscrisul lor sub brat. Eram si eu ca ei, acum nu foarte mult timp, mai precis acum doi ani.
Ce mult mi se pare de atunci, o eternitate! In acesti doi ani am putut sa observ de aproape acest mediu in care visam sa intru de la inceputurile adolescentei si am avut norocul sa particip de doua ori la evenimentul anual cel mai asteptat al acestui univers.
Comparand salonul cartii de la Paris 2008, cu cel din 2007, am remarcat o oarecare izolare a standului Québec-ului, impins de marile edituri ca Flammarion sau Hachette spre capatul extrem al alfabetului, litera W.
Chiar in fata nostra se gasea Village Manga, uriasul irezistibil, fermecator si atractiv pentru adolescenti, care nu remarcau cartile mai voluminoase si fara ilustratii pe care le-ar fi putut gasi la departamentul nostru pentru tineret. Am avut insa bucuria sa constat ca si anul acesta, standul Romaniei se gasea in vecinatatea standului Québec-ului, ceea ce mi-a evitat multe plimbari sinuase pe aleile din imensitatea salonului.
O imensitate pe care regret cu adevarat ca nu am putut sa o explorez mai in detaliu. Pentru ca, un autor, odata prins in urzeala lumii editorilor, are prea putin timp sa exploreze si sa cunoasca alti autori contemporani lui, lucru pe care il deplang deja. Cati autori nu stau ore si ore la masa in fata standului lor in perioadele de intalnire cu cititorii, asteptand publicul care nu arunca spre cartile lor decat o privire rapida, nevazandu-l aproape deloc pe scriitorul de alaturi care prezinta si el acelasi lucru?
Ceea ce imi place cel mai multe la saloanele de carte este, in primul rand, sa ma plimb fara graba pe aleile dintre standuri, asteptand sa gasesc cartea evenimentului care ma va insoti in vacanta si poate si in vise! Din pacate scriitorii, prea ocupaţi cu propriile lor productii nu mai au timp sa caute si sa gaseasca aceasta carte.
Apoi abunda fenomenul "din ce in ce mai tanar": Charles-Antoine Cros, noua ani, a fost autorul cel mai precoce din salon, asteptand cu nerabdare, in fiecare zi, la standul sau personal pe eventualii cititori. Acum, cand pun pe hartie impresiile diverse legate de aceasta lume a salonului si a Parisului, nu ma simt deloc dezamagita. Departe de asta! In spatele minunilor literaturii, a fabuloaselor muzee ale acestei bijuterii de oras european ne pandesc fantomele realitatii.
Trebuie sa ai un suflet de copil ca sa le ignori, un spirit romantic ca sa te bucuri totusi de tot ce te inconjoara si un talent de artist ca sa le culegi si sa le pastrezi in tine, pentru ca intr-o zi sa le oferi lumii. Sper sa fiu putin din fiecare.
Miruna Tarcau, Canada
Recomandările noastre
