De loc din Cana, aproape de Nazaret, Simon se cunoștea cu Iisus și cu Maica Lui, drept care îi invită la nuntă. Văzând minunea preschimbării apei în vin, el se alătură celorlalți apostoli, făcând parte dintre Cei 12.

Chiar apelativul de „zelot”  sau „zilot” atrage atenția că Simon era o persoană foarte râvnitoare în ceea ce privește credința în Dumnezeu. Iudeii numeau „ziloti’ pe cei care manifestau un zel deosebit in respectarea strictă a Legii lui Moise si a traditiilor din batrani.

După Pogorârea Duhului Sfânt, mirele din Cana propovăduiește Evanghelia în lume, ajungând până în Mauritania. Moare în Britania romană, unde este răstignit și îngropat.

O părticică din moaștele sale se află în București, la Biserica Podeanu de pe strada Dornei, unde cele mai multe persoane care se închină cer ajutor pentru căsătorie.

Despre felul minunat în care moaștele Sfântului Simon Zilotul au ajuns la biserica Podeanu, părintele paroh Vasile Ailioaei a mărturisit:

„Moaștelor Sfântului Simon Zilotul au fost aduse aici din 1971, atunci când episcopul Valerian (Prea Sfintitul Valerian Zaharia, episcop al Oradiei – n.r.) a venit și s-a sălașluit într-una din casele parohiale ale acestei parohii.

Preasfințitul Valerian ajunge în București pentru că s-a opus autorităților comuniste care doreau închiderea mănăstirilor în urma decretului 410. Din 1971 și până în 1996 a fost cu adevărat o taină. Episcopul Valerian era cel care păstra moaștele Sfântului Apostol Simon Zilotul, se închina lor și nu lăsa pe nimeni să intre în acea cameră, decât numai pe cei apropiați. Înainte de a-și da sfârșitul în mâinile lui Dumnezeu a lăsat ca această taină să fie cunoscută.”