Mai multe articole, atent dirijate, indicau şi răspunsul: nimeni nu trebuie să se teamă de regimul de la Moscova, cu care se pot face afaceri bune. În subsidiar, se sugera şi faptul că România plăteşte scump limbajul dur folosit de Băsescu la adresa Rusiei.

Acum, uitându-ne la ceea ce se întâmplă în Georgia, am putea spune că, din păcate, chiar şi România trebuie să fie serios îngrijorată de Rusia lui Vladimir Putin şi Dmitri Medvedev.

În primul rând, este direct afectat efortul ţării noastre, dar şi al altor state din UE, de a reduce dependenţa energetică de Moscova. Urmare a ameninţării ruse, porturile georgiene Supsa şi Batumi – prin care tranzita spre Europa petrolul azer – operau, ieri, doar parţial. Poti – care a fost bombardat – era complet închis. Prin Georgia trece şi conducta de petrol care face legătura între Baku şi portul turcesc Ceyhan. Aceasta este principala rută prin care UE reuşeşte să importe energie din Marea Caspică, evitând tranzitul extrem de costisitor prin Rusia. Ieri, georgienii susţineau că ruşii au bombardat conducta petrolieră, dar informaţia nu a fost confirmată. Proiectul Nabucco, de care România este atât de interesată, trece – într-una din variante – prin Georgia. Dacă Rusia îşi îndeplineşte planul de a răsturna regimul pro-occidental al preşedintelui Saakaşvilli şi îl înlocuieşte pe acesta cu o marionetă a Moscovei, România poate spune adio tentativelor de a obţine mult-visata independenţă energetică.

În al doilea rând, ce se va întâmpla dacă în Republica Moldova se va instala vreodată un guvern democratic, care va dori să adere la NATO? „Moldova nu este în pericolul de a fi implicată într-o situaţie similară celei din Georgia“, a apreciat preşedintele Băsescu. Acum, când, la Chişinău, comuniştii deţin controlul – da. Dar dacă această situaţie se schimbă, şi cei din Transnistria încep să-şi exerseze tirul de artilerie pe teritoriul Moldovei, exact aşa cum au procedat cei din Osetia de Sud, pentru a-i provoca pe georgieni?

Oricum, surprinde reacţia bleagă a preşedintelui Băsescu la criza din Caucaz. Şeful statului, de obicei un contestatar al influenţei ruseşti în Marea Neagră, este acum extrem de tăcut. Poate că nu era necesar să copieze atitudinea dură a americanilor şi nici să se asocieze declaraţiei Poloniei şi statelor baltice. Dar până şi cehii şi suedezii au condamnat invadarea Georgiei. Cel mai probabil, Băsescu s-a temut că, într-un an electoral, ar fi putut deveni ţinta maşinii de propagandă a Rusiei. Nu întâmplător, un comentator de la o publicaţie din trustul lui Patriciu – aceeaşi care ne asigura că nu avem de ce să ne temem de Moscova – afirma că armata rusă a intrat în Osetia de Sud pentru a respinge „o altă invazie a georgienilor“.

Nu există nimeni în România care să ceară autorităţilor să intre în război alături de Georgia. Dar nici nu cred că ne va ajuta dacă vom sta cu capul în pământ, aşteptând să vedem cine iese învingător. Georgia poate fi ajutată, măcar exprimându-ne simpatia faţă de cauza acestei ţări şi condamnând tentativa Rusiei de a reface vechile graniţe ale URSS.