Pe măsură ce apar noi informaţii despre scandalul de la Direcţia de informaţii a Ministerului de Interne, sunt tot mai convins că adevăratul obiectiv a fost decapitarea acestei structuri, nu matrapazlâcurile de sute de milioane de euro ale afaceristului Popoviciu.
De când s-a format noul guvern, Băsescu a făcut tot posibilul să nu-i lase pe Geoană şi Vanghelie să aibă un serviciu secret cu care să se joace. Întâi l-a manevrat pe nu-prea-inteligenul Oprea împotriva propriului partid. Apoi i-a rupt aripioarele lui Dragnea. În sfârşit, ultima manevră a fost să-l lase pe Nica să numească la conducerea UM 0962 un personaj aflat în vizorul DNA - şi urmărit, probabil, şi de SRI - după care să-l bage în arest.
Nu că nu ar fi meritat-o! Băsescu are dreptate când spune că fosta UM 0215 este o instituţie „nereformată şi îmbâcsită”. Dacă nu i-ar fi teamă că deschide cutia Pandorei, ar putea să afirme chiar că aici se face şi ceva poliţie politică. În orice ţară civilizată, intervenţia unui şef de serviciu secret în favoarea unui afacerist dubios i-ar fi adus celui dintâi mulţi ani de puşcărie pentru obstrucţionarea justiţiei. La noi, Cornel Şerban este cercetat pentru un banal trafic de informaţii clasificate şi, dacă vreodată va fi găsit vinovat, va lua o pedeapsă cu suspendare. Ceea ce mă enervează în această intrigă ieftină este modul în care preşedintele României încearcă să-l apere pe Popoviciu. „Unde-i crima lui Popoviciu că a făcut o investiţie de câteva miliarde de euro în Bucureşti?”, îl laudă şeful statului pe ginerele lui Ion Dincă. După care bagă sub preş şi faptele omului de afaceri: „Problema, dacă există, este în zona transferului de terenuri”. Dar tentativa lui Popoviciu de a influenţa mai mulţi poliţişti pentru a muşamaliza dosarul de la DNA, cum e definită în Codul Penal? Iar ceea ce Băsescu numeşte, cu tandreţe, „zona transferului de terenuri” este o potlogărie prin care statul român a pierdut, potrivit unor evaluări a DNA, sute de milioande euro. Nu mai vorbim de faptul că a fost defrişat un teren echivalent cu 10% din suprafaţa împădurită a Capitalei. Cât despre marea investiţie făcută de Popoviciu - care, dacă ar fi să ne luăm după apărătorul său din oficiu Traian Băsescu, e mai mare sau echivalentă cu cea a unor companii precum Renault sau Ford - sunt curios dacă omul a scos vreun ban din buzunarul propriu. Mă îndoiesc.
Nici vorbă ca autorităţile să fi urmărit să trimită în faţa judecătorilor dosarul referitor la modul în care Popoviciu a pus mâna pe livada de la Băneasa a Universităţii de Ştiinţe Agronomice. Ţinta a fost umilirea publică a şefului UM 0962 şi paralizarea acestui serviciu, aflat deocamdată sub controlul PSD. Odată ce preşedintele îşi va rezolva această problemă, marele investitor autohton nu va mai fi deranjat.
„Te aştepţi la minciună de la un Vadim, de la un ziarist chiar”, spunea Băsescu, pe fondul acestui scandal. Privind la seria de dezminţiri parţiale ale Administraţiei Prezidenţiale, eu, personal, „mă aştept la minciună”, fie şi prin omisiune, chiar din partea şefului statului român.
Recomandările noastre
