Am început să ma îndoiesc de natura umană în ziua în care l-am văzut pe miliţianul Alexa potrivind fularul la gâtul copilului lui, cu aceeaşi duioşie cu care tata mă încheia la ghete. Prezumţia aceasta de neîncredere până la proba contrară pe care o aplic necondiţionat tututor stă la baza dorinţei de a deveni ziarist. Nu cred să fie vorba doar despre vocaţia adevarului, ci mai degrabă despre nevoia de a devoala straturile de piele suprapuse, de a intui relaţia dintre oameni, fapte şi lucruri. Trebuie să înţeleg cum anume miliţianul Alexa este posibil, cum iubeşti când eşti călau, cum eşti liberal când...
Întregul articol poate fi citit pe hydepark.ro.
Recomandările noastre
