Mircea Mihaies: "Jurnalistii vanduti, comentatorii de talk-show-uri cu si fara laptop, chibitii infuriati au avut, in fine, dreptate: nu trebuia sa ajungem ca seful statului sa emita decretul privind alegerile uninominale."
Votul e cerut de ani de zile, asa ca parlamentul nu are nicio scuza. Prins in ofsaid, guvernul a iesit, gafaind, cu o propunere din care nu se intelege nimic. Intrebarea este: daca ziaristii aflati in solda puterii au sesizat primejdia, de ce nu si-au avertizat stapanii ca vor fi calcati, inca si inca o data, in picioare de Traian Basescu? Raspunsul e simplu: lipsa de caracter si miza pe scandal. Au inventat sperietoarea „Dictatorul e de vina” si nu scapa niciun prilej sa brodeze isteric pe marginea ei.
Culmea nerusinarii e ca tocmai conjuratii ii invinuiesc pe sustinatorii dezinteresati ai presedintelui c-ar executa smerit ordinele venite de la Cotroceni. Tare-as vrea sa cunosc omul capabil sa-i ordone lui Gabriel Liiceanu sa stea drepti sub drapelul unei cauze in care nu crede. As incremeni sa-l surprind pe H.-R. Patapievici actionand impotriva propriei constiinte, facand lucruri ce nu tin de convingerea lui privind binele public.
Cum ar putea fi priponit Andrei Plesu de stalpul supuseniei? Ce sa-i oferi lui Vladimir Tismaneanu pentru a-l scoate din neutralitatea academica in care se simte atat de bine? Prin ce metode alchimice ca convertesti anarhismul clocotitor al lui Catalin Avramescu in uleiurile rancede ale adulatiei prezidentiale?
Ma rezum la aceste exemple, pentru ca ei au fost cei mai tavaliti prin noroaiele minciunii si urii - desi exista mult mai multi intelectuali cu constiinta decat admit slugile oligarhilor. Pentru tuburile digestive dotate cu pix sau microfon e de neimaginat ca un om poate sustine o idee doar pentru ca o considera valoroasa. In aceasta optica, e musai ca in spatele fiecarei iesiri publice sa existe un pact, un avantaj material, un „tun” sau o numire nemeritata in functie.
Necrezand in nimic, slujbasii de la „Antenele” voiculesciene, purtatorii de calimari de la „Adevarul”, „Jurnalul national”, „Ziua” si alte publicatii la fel de placut mirositoare isi lasa constant stapanii sa calce in hartoape. Ei devin extrem de vocali cand simt ca Traian Basescu le-a luat-o cu cinci minute inainte, dar sunt totalmente incapabili sa-i prevada miscarile. Ma mir, cu toata sinceritatea, ca n-au fost inca azvarliti pe usa de cei care-i finanteaza. In afara dauliturilor jenante, a spumelor neputincioase de la gura, nu sunt in stare de nimic.
Traian Basescu nu are nevoie sa fie sustinut de elita intelectuala: inamicii sai fac tot ce-i necesar pentru a ni-l prezenta drept un superman. Sa nu intelegi nimic din lectia referendumului de la 19 mai, sa te incapatanezi sa ataci orbeste, in haita, un om singur, care nu poseda nici resurse bugetare, nici rezerve nelimitate de posturi pentru sustinatori si caruia, culme a cinismului, i s-a refuzat inclusiv dreptul de a avea la dispozitie un avion corespunzator (daca nici asta nu e premeditare a unui posibil asasinat, va rog sa-mi spuneti ce e!) inseamna a fi incredibil de prost.
Culpabilizarea necontenita a lui Traian Basescu, transformarea lui in tap ispasitor pentru toate dezastrele din tara conduce, fireste, la un efect contrar. De ce? Pentru ca nu exista pic de logica in acest linsaj al incruntatilor. Cum e posibil ca un singur om sa reziste atacului mediatic dezlantuit, ba chiar sa-si intareasca pozitiile, daca n-are un strop de dreptate? Ei bine, Traian Basescu nu poate fi rapus de hoardele supraechipate si supramotivate pecuniar pentru ca, in chestiunile fundamentale, are de partea lui adevarul.
A-l ataca virulent, din toate pozitiile, fara a exclude loviturile lase, pe la spate, e drumul cel mai sigur spre crearea unui mit. Virulenta atacatorilor iti taie orice chef de nuante. Daca ai o farama de fair-play, nu incepi sa vorbesti dspre gafele - nu putine si nu intotdeauna inocente - ale lui Traian Basescu atunci cand inamicii au pus pe el tunurile si se pregatesc sa-l zdrobeasca cu senilele tancurilor. Nu te apuci sa-i reprosezi ca are gulerul camasii botit si ca dunga de la pantaloni nu e perfecta cand asasinii tocmai au ridicat pumnalul. Terfelirea intelectualilor e fara obiect, de vreme ce ei sustin aceleasi idei de saptespezece ani.
Pana la Traian Basescu n-a vrut sa-i auda insa nimeni. Sofismul conform caruia presedintele a preluat agenda intelectualilor fara sa creada o iota in ea e o aberatie. Un politician e suma actelor sale si nu a palavrelor fara acoperire „ la Emil Constantinescu. Cine nu vede asta inseamna ca e orbit de ura. Iar cei vinovati ca nu mai putem discuta normal sunt nemernicii care, platiti cu salarii de bancheri, intretin in tara o atmosfera apocaliptica.
Recomandările noastre
