Mihai Covaliu, campion olimpic la sabie în 2000, vrea o medalie la Beijing pentru a-şi satisface mândria, nu pentru a lua recompensa de peste 100.000 €.
Scrimerul Mihai Covaliu nu mai e puştiul apărut de nicărieri care uimea România la Jocurile Olimpice de la Sydney, din 2000, cucerind medalia de aur în proba de sabie. La 31 de ani, braşoveanul se amuză încă dacă i se spune „D’Artagnan“ şi crede că sportul care l-a făcut celebru e pentru oameni deştepţi. Covaliu spune că nu luptă pentru banii oferiţi drept recompensă pentru un titlu olimpic (peste 100.000 de euro), ci pentru orgoliu. Medaliat cu bronz de la Europenele din acest an, Covaliu a mărturisit că este impresionat de faţa arătată de Beijing.
EVZ: Numeri zilele rămase până la startul concursului? Mihai Covaliu: Să ştiţi că, deocamdată, n-am emoţii. O să fie greu în concurs, dar sunt pregătit. Vreau o medalie. Înainte şi după fiecare antrenament mă întreb: „Sunt gata să fiu din nou cel mai bun? Am dreptul să visez la asta?“. Orice este posibil, însă au apărut mulţi adversari foarte puternici în ultimii ani. Mi-e mai greu acum, când ştiu ce pot, decât atunci când nu ştiam.
Recompensa pentru o medalie olimpică de aur va trece de 100.000 de euro, în care este inclusă o maşină. Consideri scrima un sport care aduce profit? Mai am şi acum Fordul pe care l-am primit după titlul olimpic din 2000. Merge foarte bine. Atunci am mai luat şi 30.000 de dolari. Vremurile s-au mai schimbat, dar în România tot nu prea poţi să faci bani din scrimă. Însă, dacă ajungi la un anumit nivel, putem vorbi de recompense decente, deşi nu se compară cu ce este la fotbal. Oricum, eu concurez pentru orgoliul meu, pentru că-mi place, nu neapărat pentru bani.
„Vorbeşte“ cu mâinile
Azi (n.r. - ieri), la sală, ai fost asaltat de presa chineză… (râde) Poate fiindcă, la ora aia, doar noi românii ne antrenam. Chinezii s-au purtat foarte frumos cu noi aici. Ne-au primit perfect, poate şi în baza relaţiilor mai vechi (zâmbeşte). Totul e aproape perfect, de la condiţiile din Satul Olimpic şi până la sălile de antrenament. Problema lor e cu limba. Mă dor mâinile de cât am vorbit cu ei! Eu ştiu câteva cuvinte în chineză, fiindcă am mai fost pe aici. Dacă şi ei ar învăţa câteva în română, atunci ne-am înţelege. În România, nu te deranjează să vezi că fotbaliştii capătă toată atenţia presei, în timp ce un campion olimpic şi mondial la alt sport, aşa cum eşti tu, este aproape ignorat? Şi mie îmi place fotbalul. E normal ca el să fie numărul unu, dar cu timpul şi asta se va schimba. Ne trebuie însă o cultură sportivă care încă ne lipseşte. Cum i-ai motiva pe copii să aleagă scrima în locul altor sporturi? Le-aş spune că scrima îţi pune mintea la contribuţie, că e un bun exerciţiu pentru viaţă: ai adversari, trebuie să anticipezi, să reacţionezi, să respecţi regulile, pe tine şi pe cel din faţa ta. E un sport pentru oamenii inteligenţi. L-aş compara cu şahul. Mai demult am declarat că seamănă cu şahul, cu karatele, cu patinajul şi cu boxul. Are puţin din toate. În plus, e un sport nobil.
Fascinat de realizările chinezilor Îţi place China? E uimitoare măreţia pe care o întâlneşti la tot pasul. E un popor care vrea să arate cât e de puternic. De aceea, au făcut Marele Zid şi această Olimpiadă. Şi ei sunt comunişti, cum am fost şi noi, dar uite cum arată Beijingul! Numai zgârie-nori! La noi, nici dacă mai era Ceauşescu nu ajungeam aşa. La chinezi a rămas treaba aia cu «pentru ţară şi partid».
Ce impresie ţi-a făcut Piaţa Tiananmen? E impresionantă. Acum a devenit un obiectiv turistic. Clădirea unde este parlamentul lor este mai mică decât Casa Poporului, dar este terminată. La noi a rămas cum a lăsat-o Ceauşescu. Ar trebui s-o finiseze, fiindcă e cam singurul obiectiv turistic din capitala noastră care-i atrage pe cei veniţi din străinătate. Să nu ne mai spună că nu sunt bani. Ce, pe chinezi nu i-a costat bani şi, poate, chiar vieţi?
PREFERINŢE Fan Papaiani şi Jean Constantin Mihai Covaliu a mărturisit că nu s-ar da în lături dacă i s-ar oferi un rol într-o comedie românească. „Îmi plac mult filmele noastre. Sunt preferatele mele. Îi admir pe actorii noştri mari, cum ar fi Sebastian Papaiani, Jean Constantin, Toma Caragiu, Dem Rădulescu“, a spus medaliatul cu aur de la Sydney, care, la revenirea în Satul Olimpic după antrenamentul de ieri, a fost luat la puricat de forţele de securitate, fiindcă uitase să-şi demonteze sabia. Aparatele de scanat au depistat arma imediat în bagaje, dar lucrurile s-au lămurit după ce poliţiştilor li s-a explicat despre sportul pe care îl practică Mihai Covaliu şi i-au permis românului să intre în Satul Olimpic. Braşoveanul n-a decis încă dacă ediţia de la Beijing a Jocurilor Olimpice va fi ultima pentru el. „Să treacă Olimpiada asta cu bine şi apoi mai vedem. Totul depinde de cum mă voi simţi. Poate o să antrenez. Pasiunea nu mi-o ia nimeni“, a conchis Covaliu. Corespondenţă din Beijing Citiţi şi: Chinezii mulţumesc românilor pentru fericirea conjugală Florin Piersic le-a înnebunit pe chinezoaice | VIDEO
Recomandările noastre
