Daca a da poporului paine nu e tocmai simplu, a oferi circ pare a fi o specialitate in Romania.
De data aceasta, faptul s-a intamplat, pe 25 august, la cateva zeci de metri de locul pe unde carele alegorice defilau pe 23 august.
Artistii Operei au fost pusi sa cante in strada (de parca s-ar fi pierdut cheile teatrului), chiar in fata sediului lor, intr-o patetica incercare de a acredita ideea ca opera se poate prezenta pe caldaram.
A canta cu o sonorizare amatoristica, cu captarea neadecvata a instrumentelor si a corului nu a facut decat sa arunce opera in derizoriu si s-o transforme intr-un surogat, un palid inlocuitor, o pseudocultura, mai nociva chiar decat absenta actului artistic.
Este drept ca in strainatate exista concerte in aer liber. Dar acestea se dau acolo unde nu exista cladiri special amenajate ori pe suprafete atat de vaste incat sa poata primi multe zeci de mii de auditori.
Dar la ei tehnica sonorizarii a fost de mult invatata si ceea ce se aude in parcurile sau pe stadioanele apusene se incadreaza in parametri calitativi necesari. In loc sa fim ingrijorati ca Festivalul „Enescu” are parte din nou de o sala improprie pentru muzica, scoatem opera in parcare, ca sa aratam ca se poate si mai rau!
Decat sa umilesti solistii cu un microfon lipit cu leucoplast pe frunte si cu o sonorizare care i-a dezavantajat, nu era oare mai simplu ca iubitorii operei (sau trecatorii ocazionali) sa fie poftiti in sala gratuit - ca sa li se ofere un lucru de calitate celor care nu-si mai pot permite sa intre la spectacol?
Ne-am intors la spectacolele de gala ale aniversarilor politice, hulite dupa 1990, facute acum cu mult mai prost. Au lipsit doar balerinele care sa faca piruete pe asfalt si corurile sindicatelor, ca sa ne simtim ca in vremurile cand vulgarizarea culturii era o politica de stat. Oare acesta este drumul catre arta? Urmeaza poate simfonii pe platformele industriale, la gura minei sau la poarta fermelor agricole?
Recomandările noastre
