Ce le oferim copiilor nostri in timpul liber?
Pentru multi, optiunile oscileaza intre jocuri pe calculator, desene animate, „sansa” de a sta in fata blocului, totul rezumandu-se la petrecerea timpului intr-o lume a violentei verbale si „animate”, o lume a confruntarii si a dispretului pentru cel mai slab.
Ca se poate si altfel au demonstrat-o sutele de copii care au luat cu asalt duminica, la matineu, Opera Nationala. Apartinand majoritar generatiei grupei mari de gradinita si a ciclului primar din scoala, acestia au fost fascinati de povestea muzicala a Motanului incaltat, imaginata de compozitorul Cornel Trailescu si de libretistii Tudor Musatescu si Nina Stoiceva.
Desi compusa cu aproape o jumatate de veac in urma, aceasta opera pentru copii isi pastreaza prospetimea, farmecul si capacitatea de a comunica si chiar de a-i captiva pe cei mici prin ritmuri antrenante, melodii sprintare, o orchestratie dina-mica si personaje variate si colorate.
Iar regia lui Gelu Colceag, sustinuta de scenografia semnata de Viaceslav Vutcariov este probabil formula ideala pentru un asemenea spectacol: combina desenul animat, proiectat pe fundalul scenei, cu personajele „in carne si oase” care ies, spre incantarea celor mici, din ecran.
La impresia puternica lasata asupra micutilor spectatori contribuie si costumele spectaculoase, ca si jocul luminilor de scena, totul creionand o atmosfera cu adevarat de poveste.
Copiii tin cu Motanul, care este istet, curajos, inventiv si generos. Binele si raul se delimiteaza clar si sugestiv, dramaturgia muzicala evidentiind cu iscusinta cele doua categorii de personaje si de actiuni, lasand loc si unui grup de personaje hazlii, care coloreaza atmosfera bipolara a confruntarii dintre bine si rau.
Distributia, tanara, evolueaza cu placere si cu daruire. Ce mai conteaza ca dictia imperfecta nu permite intelegerea tuturor cuvintelor? Ce mai conteaza ca prin orchestra mai auzim rateuri instrumentale?
Ce mai conteaza suspendarea presedintelui, reorganizarea guvernului, Liga campionilor? Parintii discuta doar despre spectacol, despre lumea basmelor, promitand, de voie, de nevoie, ca vor reveni cu micutii la Opera. Merita!