Trei zile este deputat, patru zile medic la urgenţe, şi încă vreo două blogger. Aşa se prelungeşte săptămâna pentru Tudor Ciuhadoru, pe care îl vedeţi aproape zilnic la Ştirile de la 5. Morţii şi răniţii sunt specializarea sa medicală la UPU Iaşi. De vreun an şi jumătate de când e şi parlamentar le-a pus pofta în cui iubitorilor de etnobotanice. Mai nou, este şi spaima "beţivilor".
Dacă ajung la spital cu abuz de alcool, să plătească spitalizarea şi tratamentul, a propus deputatul. Iar dacă nu au bani, să cureţe străzile. Ciuhodaru sau Ciuho, cum i se mai spune, are un tratament şi pentru "impotenţa" politică a parlamentarilor: Viagra. Şi poate lucrurile s-ar mişca mai repede în Legislativ. EVZ: Care e programul dumneavoastră într-o săptămână normală? Tudor Ciuhodaru: Luni, la ora 13.00 sunt în avion pentru Parlament. La 14.00 ajung în Bucureşti, la 15.00 sunt la Camera Deputaţilor pentru plen. Plec undeva la 20.00 de la Parlament după întrebări, interpelări. Marţi la 8.30 sunt întotdeauna la declaraţiilor politice din plen pentru a-mi susţine ideile şi pentru a încerca să-i conving pe înţelepţii care ne guvernează că se poate şi mai bine pentru sănătatea românilor. Urmează plenul, se termină şedinţa pe la 12.30, apoi merg la comisie. Şi acum depinde de programul zilei de miercuri. Când au fost lucruri de rezolvat până la finalul săptămânii, am stat până joi, dacă nu, marţi seară, cu avionul de 21.00 sunt în drum spre Iaşi. La 22.00 ajung şi mă duc la Spitalul de Urgenţă pentru a programa lucrurile pentru a doua zi. Locuiesc, trăiesc, muncesc în Colegiul meu, ceea ce un mare avantaj, că uneori oamenii vin la spital căutându-mă pentru probleme lor, sperând să-i ajut ca deputat. Şi-a făcut blog după un pariu La toate astea, se adaugă şi blogul. Scrieţi dvs. acolo sau se ocupă altcineva de asta?Nu, eu mă ocup. Am timp şi de asta. De fapt, totul a început în urma unui pariu cu Vasile Astărăstoaie (n.r. preşedintele Colegiului Medicilor din România). Ne-am întâlnit la o gală a Colegiului Medicilor şi mi-a mărturisit că vrea să-şi facă blog. I-am călcat demnitatea şi i-am spus profesorului Astărăstoaie că nu îl văd să aibă timp şi de aşa ceva şi el fiind prins în foarte multe. Nu ştiam nici gradul de prietenie dintre profesor şi calculator. I-am spus că dacă îşi face, îmi fac şi eu. Bineînţeles că seara eram sunat să intru pe o adresă de net să-i văd blogul. Am pierdut pariul. Blogul meu arată care este viaţa la UPU Iaşi şi arată că în cuda dificultăţilor din sistem lucrurile ies bine, dacă sunt oameni care vor să muncească. Sunteţi medic, deputat, blogger. Cum rezistaţi? Dacă îmi permiteţi o glumă, luaţi vreo pastilă magică? Ajung la 7.00 la spital şi nu ştiu niciodată când plec de acolo. Într-adevăr, casa mea, familia mea este Spitalul de Urgenţă. Şi atunci când faci ceea ce–ţi place nu este nici un fel de problemă în a-ţi gestiona timpul şi energia. Medicina este adrenalina mea. Sunt dependent de ceea ce fac. Nu mi se pare un efort. Medicina este frumoasă. Te simţi undeva aproape de Cel de Sus, dacă o faci cu pasiune. De altfel se spune că medicii se cred cumva mici Dumnezei. Ei, nu, nici pe departe. Divinitatea are rolul ei, şi până să ajungem acolo, putem ajuta. E undeva scris la Facultatea de Medicină o zicală: Eu am operat, Dumnezeu a vindecat. Cam aşa e. Etnobotanicele, nici naturale, nici legale Sunteţi omul negru pentru cei care consumau plante etnobotanice. Aţi fost iniţiatorul proiectului de modificare a Legii nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, adoptat în februarie de Camera Deputaţilor. Care este profilul consumatorului de etnobotanice?Proiectul a fost pornit de la o realitatea medicală. Fenomenul a fost nou pentru România. Nu apăruse această piaţă, iar deschiderea graniţelor a favorizat acest fenomen. Noi avem deja o statistică. Cam peste 120 de pacienţi au fost trataţi anul trecut la UPU Iaşi. Cei mai mulţi dintre ei erau bărbaţi, cu vârste între 18 şi, cel mai în vârstă, a avut 35 de ani. Femeile, chiar dacă au fost mai puţine, au necesitat mai multă îngrijire, spitalizare mai îndelungată. Aşadar cazurile mai grave au fost la femei. Asocierea cu alcolul s-a întâlnit în puţine situaţii. Am observat însă o schimbare de mentalitate. Mai exact, folosirea etnobotanicelor în scop recreativ. Se înmulţeau cazurile spre sfârşitul săptămânii, cu un vârf undeva în ziua de sâmbătă spre duminică noaptea, cu utilizarea lor şi în sesiune pentru relaxare. Putem nota şi apariţia primului caz de consum de astfel de substanţe şi la gravide. Şi acum legislaţia va rezolva aceste probleme? E suficient? Eu sunt conştient că o lege nu rezolvă problema, dar e o lege bună. Pacientul vine la Urgenţă, noi alertăm Agenţia Antidrog şi organele abilitatea să urmărească această substanţă, se analizează, iar ministrul Sănătăţii poate s-o interzică printr-un ordin.Practic, avem un mecanism rapid de adaptare la o piaţă a drogurilor, aflată în continuă dezvoltare. Este suficient ca o astfel de substanţă să apară pe piaţă, să producă anumite probleme şi mai devreme sau mai târziu toţi ajung la urgenţe. S-a indus greşit ideea că e natural, legal şi nu se poate întâmpla nimic. De fapt, nu e natural, acum nici legal nu mai este.
Recomandările noastre
