Intr-o lume in care tinerii viseaza la permisul de conducere inca de cand si-au facut buletinul, iar parcarile si trotuarele sunt supraaglomerate de autoturisme care mai de care mai scumpe, nu mai este de mirare ca scolile de soferi se afla la tot pasul. Necesitate sau lux, masina este prezenta in viata omului modern, iar anumite scoli auto cauta sa imbunatateasca considerabil relatia dintre elevi si instructor, perfectionand constant modul in care relatia dintre acestia are o influenta pozitiva biunivoca.

Responsabilitate vs. Impact

Unul dintre instructorii unei scoli de soferi din Bucuresti ne povesteste intamplarile prin care a trecut cu elevii pe care i-a pregatit de-a lungul timpului.

Acestea sunt doar cateva dintre experientele unui instructor auto profesionist, care stie ca reusita elevului consta intr-o buna comunicare, dar si intelegere reciproca.

Laudaros, dar fricos

La unul dintre examene, aveam un grup de patru fete si un singur baiat. Pana sa apara polististul si sa inceapa proba, fetele s-au emotionat si panicat, mai ca inceapeau sa planga.  Stapan pe sine, baiatul se lauda ca nu se teme si parea aproape deranjat de emotiile colegelor sale.

In cele din urma, fetele au reusit sa obtina permisul, dar baiatul a picat. Mirat, le-am intrebat cum de nu s-a descurcat si mi-au spus ca tot drumul a tremurat de frica si emotii, iar examinatorul nu a fost multumit de cum s-a prezentat.

Aceasta experienta m-a ajutat sa fiu mult mai atent la dificultatile viitorilor soferi dinaintea probei practice a traseului si sa comunic cu acestia la un nivel la care sa se simta in siguranta pe tot parcursul experientei in care invata sa sofeze. 

„Incurajeaza-ti elevii, nu ii critica, indiferent de situatie”

Indiferent cat de bine cunosc regulile de circulatie, elevii reusesc sa imi ofere cate o surpriza la fiecare sedinta. De data aceasta ne aflam la semafor, intr-o intersectie, asteptand sa apara verde.

Masina a plecat de pe loc, eleva se pregatea sa schimbe in viteza a doua, cand deodata vede un pieton angajat pe trecere si pune frana brusc. Am rugat-o sa accelereze ca are prioritate, iar ea s-a uitat la mine nedumerita si m-a intrebat cu ce a gresit.

Constient ca era incepatoare i-am raspuns ca pietonul avea rosu la semafor si nu trebuia sa ii acorde prioritate, dar ca apreciez spiritul sau de observatie si incercarea de a evita un accident, desi avea prioritate.

Eleva s-a declarat multumita de raspuns si atunci am inteles cat de important este sa-i incurajezi, nu sa-i critici, indiferent de situatie.

Impact cu masina politiei

Acum 2-3 ani, eram in timpul unei sedinte de conducere cu o eleva care era foarte agitata in timpul orelor de sofat. Era o zi caniculara, trafic aglomerat si nu mai avea apa, asa ca am rugat-o sa opreasca pe o straduta mai ferita pentru a-si cumpara o sticla de apa.

Am coborat din masina si i-am spus sa ma astepte. Nici nu m-am apropiat bine de magazin ca m-am trezit cu un domn politist langa mine, revoltat ca eleva mea i-a lovit masina. Am crezut ca este o gluma si m-am dus in graba sa vad ce s-a intamplat.

Cand am ajuns, am gasit masina politistului lovita pe partea stanga si eleva plangand. Cum se intamplase totul? Cineva o rugase pe fata sa mute masina ca nu avea loc sa treaca.

Morala? In acel moment am inteles ca nu am fost destul de clar atunci cand am rugat-o sa ma astepte in masina si am decis sa acord mai multa atentie comunicarii. In plus, de atunci nu am mai lasat vreun elev singur in masina.

Ziua in care nu-mi iese nimic!

Recent, am inceput orele de conducere cu un tanar aparent motivat, insa nu foarte priceput. Inca de la inceput mi-am dat seama ca o sa am nevoie de multa rabdare, insa la una din intalnirile noastre, acesta s-a comportat catastrofal.

Ce a gresit? Nu a acordat prioritate la o trecere de pietoni, i s-a oprit motorul de nenumarate ori si nu-i mai ieseau nici plecarile de pe loc. Obosit de atatea explicatii si atentionari, l-am tras pe dreapta si i-am spus ca trebuie sa se concentreze mai mult si sa fie mai atent la ce ii spun.

La sfarsitul speech-ului meu, acesta mi-a raspuns ca sunt e mult prea speriat ca nu va promova examenul practic. Dupa ce i-am explicat in detaliu ca fiecare sofer a trecut prin aceasta experienta si ca nimeni nu se naste invatat, acesta a putut sa se identifice cu alte povesti traite de mine – in timpul orelor cu alti elevi – si a adoptat o atitudine mult mai pozitiva si increzatoare.

Nimeni nu se naste invatat, ci cu capacitatea de a invata

Experienta mea ca instructor auto este aceea ca tinerii elevi sunt fiinte cu foarte mare potential. Totodata, acestia isi doresc atat de mult un „amarat” de carnet de soferi incat sunt din ce in ce mai stresati, uitand aproape sa se mai bucure de experienta de a invata.

Sofatul este mai degraba o pasiune care este insuflata de fiecare instructor auto elevilor sai. 

Este o datorie si responsabilitate cu totul deosebita, iar recunoasterea faptului ca nu ne nastem invatati, dar avem capacitatea de a ne perfectiona si invata constant, reprezinta una dintre cele mai valoroase invataturi din toata experienta mea ca instructor auto.