Evenimentul Zilei > Actualitate > Marinarii englezi jucau fotbal lângă Dunăre încă din 1865!
Marinarii englezi jucau fotbal lângă Dunăre încă din 1865!

Marinarii englezi jucau fotbal lângă Dunăre încă din 1865!

Arhitectul bucureştean Gheorghe Radu Stănculescu a descoperit într-un document din arhivele Marinei Militare Britanice un amănunt care schimbă istoria sportului-rege din ţara noastră.

Istoria fotbalului românesc începe cu o menţiune ambiguă. Se spune că la Arad, în 1888, "un grup de tineri bătea mingea". Aradul nu era în graniţele României atunci şi nici cuvântul "fotbal" nu era specificat clar în respectivul articol publicat în presa vremii.
Sportul-rege s-a practicat însă în zona ţării noastre cu mult înainte de "momentul Arad". Descoperirea care schimbă cronologia începuturilor fotbalului în ţara noastră îi aparţine unui arhitect bucureştean.

23 de ani mai devreme

Gheorghe Radu Stănculescu are 62 de ani şi un mare hobby. Acesta nu este nicidecum fotbalul, ci genealogia.

Citiţi o poveste pasionantă despre arborele de familie, despre vremuri îndepărtate când englezii n-aveau nicio problemă să lase baltă Regatul şi să-şi refacă viaţa în România şi, în special, despre cel mai vechi document în care se face negru pe alb referire la jocul de "football" în ţara noastră.

Marinarii englezi jucau fotbal în zona Dunării în anul 1865, cu 23 de ani înainte ca tinerii arădeni să înceapă "să bată mingea"! Acest amănunt reiese dintr-un document din arhivele Marinei Militare Britanice. Este vorba despre un raport al comandantului navei militare HMS "Cockatrice", locotenentul de marină Gillson, adresat Amiralului Lord Paget, comandantul Flotei Mediteraneene din cadrul "Royal Navy".

Britanicii fugeau de ţânţari

În raportul datat la 26 ianuarie 1866 (vezi facsimile), locotenentul Gillson a dezvăluit că a ordonat să fie "schimbat locul de ancorare obişnuit al vasului într-alt loc, unde acesta era de acum expus brizelor şi lângă care se afla un câmp care servea drept un excelent teren de recreere pentru cricket, quoits şi fotbal".

Britanicii plecau, ori de câte ori timpul şi evenimentele le permiteau, înspre zone liniştite pentru a scăpa de teroarea ţânţarilor care răspândeau mult temuta malarie, dar şi alte boli. Locul acestui "câmp de recreere" nu a fost menţionat cu exactitate, dar din document reiese că navele britanice patrulau între Galaţi şi Tulcea.

Indiferent dacă terenul ales a fost la Sud de Dunăre, în Dobrogea (teritoriu care a apar ţinut până în 1878 Imperiului Otoman) sau la Nord de Dunăre (care acum aparţine Ucrainei), partidele s-au desfăşurat pe un fost sau actual teritoriu al României.


DATARE. Raportul din 1866 vorbeşte despre evenimentele din anul anterior

POVESTE

Viaţa incredibilă a medicului Bolton

Gheorghe Radu Stănculescu a fost fascinat încă din copilărie de poveştile despre trecutul familiei, dar în special de legendele despre străbunicul englez, medicul Abraham Irwin Bolton.

Acesta s-a născut pe 26 martie 1838 la Dublin (Irlanda), iar în 1861 avea deja licenţe în filosofie, teologie şi medicină! În perioada 1861-1871, Abraham Bolton a fost medic chirurg militar naval în Marina Militară Regală Britanică. Gradul său militar era "Chirurg Adjutant", echivalentul gradului ofiţeresc de locotenent.

Cum s-a stabilit la Constanţa

"Abraham Bolton s-a angajat pe nava HMS (n.r. – Her Majesty’s Ship) «Cockatrice», în perioada în care aceasta naviga la gurile Dunării. Ce căutau englezii în zona Dunării şi a Dobrogei în acea perioadă? Principalul scop era să asigure paza şi buna desfăşurare a comerţului cu grâne din zonă, care devenise un obiectiv strategic pentru occidentali", ne-a declarat Gheorghe Stănculescu.

"O legendă care a circulat în familie spune că doctorul a avut un conflict cu căpitanul vasului. Consulul englez de la Constantinopol (Istanbul), cel chemat să medieze conflictul, a ordonat ca medicul să fie debarcat în următorul port, pentru că o navă putea naviga mai departe fără doctor, dar nicidecum fără căpitan. Următorul port a fost Kustendjie (n.r. – Constanţa), acolo unde medicul Abraham Bolton avea să se stabilească. Legenda conflictului n-a putut fi confirmată. E posibil să fi fost o simplă legendă menită să justifice un gest greu de înţeles al medicului, acela de a renunţa la un post în marina militară britanică pentru o aventură pe cont propriu la malul Mării Negre", a completat Stănculescu.
Document de la capătul lumii

În timp ce "săpa" asiduu după detalii despre viaţa şi activitatea străbunicului său, Gheorghe Radu Stănculescu a descoperit un alt împătimit de genealogie, stabilit în Australia. Acesta era unul dintre strănepoţii căpitanului vasului HMS "Cockatrice", cel cu care Bolton ar fi avut acel conflict care a provocat "debarcarea" sa definitivă la Constanţa.

Astfel, arhitectul bucureştean a primit, via Antipozi, acest document în care există referiri la activitatea doctorului Abraham Bolton, dar şi prima menţiune despre jocul de "fotbal" pe teritoriul României.

"În bibliotecă aveam «Holy Bible» (n.r. – Biblia). Străbunicul a scris pe prima pagină spiţa de neam. De acolo a început acest hobby.", GHEORGHE STĂNCULESCU, arhitect


FRAZA-CHEIE. Aceasta este referirea pasageră la fotbal care schimbă istoria cunoscută a sportului-rege de la noi

ISTORIE

La mijlocul secolului XIX, fiecare colegiu îşi dorea ca regulile după care jucau să fie implementate la scară largă. Regulamentul adoptat a fost cel de la Cambridge, pentru că "era cel mai simplu"

În 1865, fotbalul îşi câştigase deja nenumăraţi adepţi, însă miza cea mai mare nu era vreun trofeu, pentru că nu exista nicio competiţie oficială, ci impunerea regulilor. Fiecare colegiu avea propriile regulamente şi visa să le promoveze la scară largă.

În octombrie 1848, la "Trinity College" din Cambridge s-au stabilit primele reguli, printre care dimensiunile terenului, durata partidei, lovitura liberă şi eseul. "Schisma" definitivă faţă de rugby nu se produsese încă.

Numărul de 11 jucători într-o echipă fusese propus de elevii de la colegiul "Eton", deoarece echipele de acolo erau formate pe fiecare cameră a internatului, care avea câte 11 paturi. În 1857 s-a înfiinţat Shef field Club, primul club amator din lume. În 1862, s-au pus bazele grupării Notts County, întâiul club profesionist şi cea mai veche grupare existentă şi astăzi (liga a treia din Anglia).

Porţile n-aveau transversală

Pe 26 octombrie 1863, la localul "Freemason’s Tavern" din Londra, 11 cluburi şi şcoli au statutat naşterea de "The Football Asociation".

S-a stabilit preluarea regulamentului de joc după "regulile de la Cambridge", deoarece erau con siderate legile "jocului cel mai simplu". Iată câteva dintre acele amendamente: poarta avea o lăţime de 7,32 metri, dar încă n-avea bară transversală, niciun jucător nu avea voie să atingă mingea cu mâna (nici portarul), echipele schimbau terenul după fiecare gol marcat, "ofsaid" era la fiecare pasă în faţă, autul se executa cu mâna, dar numai în unghi drept.

Meciul n-avea o durată anume, ci se juca atât timp cât stabileau echipele. Reprezentanţii "Colegiului din Rugby" insistau pentru reguli mai "bărbăteşti", care permiteau "lovituri de picior din faţă, în tibia adversarului, când el fuge cu mingea" sau că "jucătorul care aleargă cu mingea poate fi ţinut de gât sau de umăr".

Ruptura definitivă de rugby

Pe 24 noiembrie 1863, tot la "Freemason’s Tavern" a avut o loc o nouă întâlnire a repre zentan ţilor colegiilor care-şi doreau o armonizare a regulamentului. Reprezentanţii colegiilor Rugby şi Heath s-au retras şi s-a re nunţat la regulile "bărbăteşti".

Pe 8 decembrie, în acelaşi an, s-a bătut în cuie primul regulament al jocului de fotbal. Asta se întâmpla cu puţin timp înainte de partidele disputate de englezi lângă Dunăre.

1871 este anul
în care s-a desfăşurat prima competiţie fotbalistică din lume: Cupa Angliei. Arbitrul a fost "inventat" abia în 1873


COLEGI. Abraham Bolton (primul din stânga), alături de alţi membri ai echipajului de pe nava "Cockatrice", într-un instantaneu surprins la Galaţi


IMAGINE. Aşa arăta nava al cărei echipaj a introdus fotbalul la Dunăre

URMAŞ

Richard Bolton a evoluat la Venus

Abraham Irwin Bolton a avut trei soţii şi 13 copii, dintre care mulţi au sfârşit tragic, la vârste fragede, din cauza epidemiilor care făceau ravagii atunci. Din ultima căsătorie, cu Ida Aloysia Josepha, medicul a avut doi copii născuţi la Constanţa: Richard (Ricardo) şi Ida Ezia (Elsa).

Richard a jucat fotbal, fiind legitimat la Venus Bucureşti. Presa vremii nu era foarte darnică în ceea ce priveşte elementele statistice. Numele lui Richard Bolton apare în lotul "negrilor" doar în sezonul 1921, când echipa "din Splai" a pierdut cu scorul de 3-2 în faţa celor de la Tricolor Bucureşti în finala unei competi ţii cu un nume de neimaginat astăzi: Cupa "Jean Luca P. Niculescu" şi Cupa "Maior Zorileanu". A fost, de fapt, o singură competiţie, la finalul căreia s-au acordat probabil două trofee.

În perioada de pionierat a fotbalului românesc, astfel de competiţii erau destul de dese. De fapt, echipele pe care istoria fotbalului românesc ni le indică drept primele campioane ale ţării au cucerit laurii în competiţii similare: Cupa Hans Herzog, Cupa Alexandru Bellio, Cupa Harwester etc., numite astfel după numele sponsorilor. Menţionarea numelui lui Richard Bolton apare într-o singură lucrare statistică, "Enciclopedia Fotbalului Românesc", redactată de Romeo Ionescu. În familie se ştie însă că Richard Bolton a jucat mai mult de un an pentru Venus.

A plecat voluntar în război

Richard Bolton a decis la o vârstă fragedă să-şi rişte viaţa pentru ţara de origine a tatălui său.
În 1916, la doar 18 ani, Richard s-a înscris ca voluntar în armata britanică în Primul Război Mondial. El a luptat pe frontul din Belgia, mai apoi în Iordania şi Siria. Din război, el a venit fără un deget la o mână.

O altă legendă de familie spune că un turc i-ar fi tăiat acel deget. Richard Bolton a revenit în România după ce a servit armata britanică şi, în 1921, la vârsta de 23 de ani, era în lotul celor de la Venus, una dintre echipele de legendă din perioada interbelică.

Gheorghe Radu Stănculescu îşi aminteşte că fostul fotbalist nu pierdea niciunul dintre puţinele meciuri pe care Televiziunea Română le transmitea în primii ani de existenţă. Richard Bolton a încetat din viaţă în 1975.

"Regele Carol I i-a recunoscut lui Bolton dreptul de a practica medicina, pe baza diplomei din Irlanda.",
GHEORGHE STĂNCULESCU, strănepotul doctorului Bolton

ÎNCEPUTURI

Cearta nesfârşită a arădenilor cu timişorenii

Actul de naştere al fotbalului românesc este datat 1888, fapt menţionat în toate cărţile de istorie şi statistică din ţara noastră. În presa vremii s-a notat că în împrejurimile Aradului, în zonele Ceala şi Pădurice, "se bătea mingea".

Peste doi ani, tot la Arad, doctorul Iuliu Weiner (a studiat stomatologia la Londra) a adus în ţară o minge şi regulile scrise pe o hârtie. În 1893, la Bucureşti, pe un teren viran de la Podul Mogoşoaia se juca "o parodie de fotbal, fără reguli, cu mingi deformate şi peticite".

La Timişoara, sportul-rege a fost introdus de studenţii care învăţau la Viena şi Budapesta, care au adus baloanele şi au "propovăduit" regulamentele prin viu grai. Pe 25 iunie 1899, la Timişoara, elevii din clasele a şasea şi a şaptea de la Liceul Piarist s-au întâlnit pe terenul "Velocitas", unde au prezentat pentru prima dată "modernul joc cu mingea care se practică cu piciorul".

La Arad, pe 15 august 1899, pe terenul viran de lângă Uzina de Vagoane s-a desfăşurat primul meci susţinut de jucătorii înscrişi la "Societatea de fotbal din Arad". Tot la Arad, pe 25 octombrie a avut loc primul meci internaţional, între o formaţie locală şi echipa Politehnicii din Budapesta, întâlnire câştigată de maghiari cu scorul de 10-0. Gâlceava dintre timişoreni şi arădeni pe tema primului meci nu-şi mai are acum niciun rost.