Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > MANOLESCU: Transferuri la negru
MANOLESCU: Transferuri la negru

MANOLESCU: Transferuri la negru

Prejudiciat e însă şi statul român. Adică noi. Despre asta se vorbeşte mai rar. Transferurile de fotbalişti nu sunt exonerate de impozit.

Sumele de bani nedeclarate din transferurile din fotbal în perioada 1999- 2005 depăşesc 10 milioane de dolari. Sunt implicate numele a doisprezece fotbalişti şi a patru cluburi, toate de primă ligă. DNA a început urmărirea penală contra a zece persoane – impresari sau patroni. Cifrele vorbesc de la sine. Şi să nu uităm că ancheta se opreşte în 2005. N-am absolut niciun motiv să cred că, în 2006-2008, transferurile la negru au încetat sau măcar s-au diminuat. Dimpotrivă, sunt convins că ele au crescut în amploare, în raport cu sumele tot mai mari aflate în joc.

Am citit mai multe comentarii pe tema ilegalităţilor din transferurile de jucători. Unele pun accentul pe pagubele suferite de cluburi. Cluburile ar fi principalele prejudiciate. Nu mă pricep la contabilitate, dar mi se pare că tipul acesta de prejudiciu interesează cel puţin în egală măsură etica şi justiţia. Ce înseamnă faptul că un patron cunoaşte suma reală, cum afirmă procurorii referindu-se la Copos, şi le declară membrilor CA al clubului Rapid o sumă de două ori şi jumătate mai mică? Înseamnă că restul banilor a intrat în buzunarul lui Copos? Dar de unde nu ştim că membrii CA nu erau la curent? Şi nu e acelaşi buzunar din care sunt plătiţi jucătorii? „Folos material injust“ – iată încadrarea juridică a faptei. Înţeleg mai bine culpa în care Copos şi compania se află faţă de FRF, prejudiciată prin micşorarea taxei pe transferuri odată cu nedeclararea sumelor reale. Socotiţi dumneavoastră ce înseamnă 4% – atât e taxa – din 10 milioane de dolari.

Prejudiciat e însă şi statul român. Adică noi. Despre asta se vorbeşte mai rar. Transferurile de fotbalişti nu sunt exonerate de impozit. Dacă ştiţi care e impozitul, socotiţi, din nou, şi spuneţi-mi dacă suma vi se pare neimportantă. Eu, unul, ştiu că Administraţia Financiară nu mă iartă nici pentru câteva zeci de lei pe care nu le-am declarat când am întocmit Declaraţia pe venitul global, fiindcă nu ştiu ce hahaleră de contabil nu mi-a trimis la timp fişa pe anul precedent. Iar plata, ca să zic aşa, e în cazul meu imediată. În schimb, pentru milioane bune, şi nu de lei, ci de dolari, patronii şi impresarii sunt aşteptaţi cu anii. Şi, în definitiv, de ce or fi demarat anchetele după aproape un deceniu de la transferul lui Cristian Dulca de la Rapid în Coreea şi al lui Cosmin Contra de la Dinamo în Spania?

Iată o întrebare bună nu numai pentru naivi ca mine. Cât o mai fi până la prescrierea faptelor? Să nu fi existat până acum reglementările necesare? Nu văd nicio explicaţie pentru întârzierea anchetei DNA. Despre presiuni politice asupra justiţiei am auzit, evident, şi eu. Îmi rămâne să mă întreb şi cât vor întârzia onor judecătorii, în terenul cărora e acum mingea de fotbal, până să dea o sentinţă. Dacă justiţia tergiversează pentru că ştie că poate să conteze pe memoria noastră, are dreptate: memoria noastră e scurtă. Cum să nu uiţi de atâtea transferuri la negru petrecute cu ani şi ani în urmă, dacă am uitat de tentativa de mituire a jucătorilor de la „U“ Cluj, care a dispărut din paginile ziarelor de azi deşi s-a petrecut ieri?

PS: Nu ştiu dacă Piţurcă a avut un observator la Toulouse, la meciul de pregătire Franţa-Paraguay. Domenech are două echipe la dispoziţie. Ambele spectaculoase, rapide. Dar se pare că nu poate scoate una eficientă. Ineficienţa s-a datorat şi închiderii de către paraguayeni a spaţiilor şi presingului ca într-un meci oficial. O astfel de apărare agresivă îi enervează pe francezi, care au pierdut o groază de mingi.