Manipularea germană care a îngenuncheat Franța și a produs tulburări în România

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Manipularea este o formă prin care obții ce vrei, modificând un context, date sau percepția personală a unor evenimente. Nu de puține ori, s-a ajuns la un război pe baza unor cuvinte scoase din context. Este și cazul evenimentelor perioadei 13 -19 iulie 1870.

Manipularea a avut un rege, iar el se numea Bismarck

Manipularea care a dus la Războiul Franco-Prusian din 1870 a început indirect în 1868. După detronarea reginei Isabella a II-a a Spaniei. s-a pus problema ca un nou rege să nu fie nici Bourbon nici Habsburg. Prințul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, aceeași casă care avea domnitor și în România a fost ofertat, dar Franța nu a dorit acest lucru, făcând presiuni diplomatice.

Cancelarul Prusiei, Otto von Bismarck a decis că manipularea l-ar putea ajuta. Evident, în primul rând, l-ar putea ajuta un război cu Franța. Prusia câștigase Schlesswig-Holstein în 1864, pusese Austria la respect la Koniggratz în 1866. Acum, venea rândul Franței. Germania voia Alsacia și Lorena, bogate în cărbune. Erau provincii disputate istoric încă din vremea succesiunii Imperiului Carolingian.

Manipularea funcționează

Manipularea s-a creat de la sine. Bismarck știa că Franța nu se mulțumea doar cu retragerea candidaturii. Avea nevoie de o recunoaștere oficială din partea Prusiei. Ambasadorul Franței, Vincent Benedetti a fost trimis de Guvernul lui Napoleon III la Bad Ems, acolo unde Wilhelm I se trata la băi.

Regele i-a explicat politicos prin intermediul unui adjutant imperial (aghiotant) că Prusia considera afacerea încheiată .   Regele Wilhelm a decis să îl informeze printr-o telegramă pe cancelarul său Bismark. Telegrama pe care Abeken a redactat-o, a expediat-o sub semnătură proprie  la data de 13 iulie 1870. La finalul telegramei, Abeken  arăta că regele decisese faptul că Bismarck primea libertatea de acțiune. Bismarck urma decidă dacă se va transmite refuzul german pentru ambasadorul francez, către ambasadorii Prusiei și către presa internațională, mai ales franceză.

Bismarck a văzut ocazia perfectă să-i provoace pe francezi. A modificat textul telegramei primite, apoi textul manipulat a ajuns în presă. Bismark visa să provoace o efuziune de spirit latin și Franța să declare război.

Ce se modificase în textul telegramei de la Ems

Manipularea textului de către Bismark a constat în faptul că textul Cancelarului arăta cum că Regele Wilhelm l-ar fi jignit pe ambasadorul francez, refuzând să-i dea garanția că nicium Hohenzollern nu va ajunge pe tronul Spaniei. În plus, i-ar fi refuzat altă întrevedere și i-ar fi spus prin intermediul unui adjutant că nu va mai comunica nimic de acum încolo.

Ori, regele Wilhelm spusese exact invers. Adică, într-adevăr a refuzat să-l mai primească pe ambasadorul francez, dar i-a amintit prin adjutantul imperial că refuzul Prințului de Hohenzollern era deja transmis Împăratului Franței, deci, el ca rege nu avea ce mesaj să transmită, Adică ambasadorul francez  știa deja de când plecase de la Paris care era răspunsul oficial al Prusiei.

Napoleon III, un prieten al românilor; sursa foto: Wikipedia

Traducerea buclucașă a Agenției Havas

Manipularea lui Bismarck a avut și un ajutor de unde se aștepta mai puțin. Agenția Havas, cea mai cunoscută în Franța, a tradus în franceză textul editat de către Bismarck. Acum, nu se știe dacă redactorul a greșit din neștiință când a tradus sau era agent german cu misiune specială în Franța. Cuvântul de la care a pornit războiul a fost ”adjutant”.

În germană, el înseamnă „aghiotant”, rang de ofițer superior , de stat major care în franceză se traduce cu „aide de camp” Agenția Havas a lăsat cuvântul  german „adjutant”, care în franceză înseamnă subofițer, corespondent gradului de plutonier (feldwebel în germană). În Armata Română, constituită în secolul XIX pe model francez, există și azi gradul de plutonier adjutant (un grad de subofițer, superior celui de plutonier și plutonier major).

Franța declară război la 19 iulie 1870

Manipularea lui Bismark, amplificată și de faptul că regele ar fi delegat un subofițer să transmită un mesaj ambasadorului francez a determinat Franța să declare război Prusiei la 19 iulie 1870. Mobilizarea generală se decretase pe 14 iulie 1870. În septembrie 1870, Franța va fi înfrântă la Sedan.

Imperiul German se va proclama la Galerie des Glaces de la Versailles, Alsacia și Lorena erau pierdute de Franța. Napoleon III a fost detronat, Imperiul francez a căzut. Parisul va cunoaște pentru 72 de zile Comuna din Paris. Cinci milioane franci aur a trebuit să plătească Franța, nebunia din 19 iulie 1870. Abia anul 1914 va fi momentul pentru revanșa Franței.

Putea fi sfârșitul domniei lui Carol I la București?

În România, regele Carol I, nepotul lui Napoleon III era prusian iar clasa politică era francofilă. Liberalii controlau Guvernul din 1866 fără întrerupere prin „Guvernele de la Concordia”. Manipularea funcționa și pentru Ion C. Brătianu. El spera ca Franța să câștige și liberalii să scape de conservatori, principalii lor adversari.

Brătianu țesuse chiar o intrigă republicană alături de Eugeniu Carada, în care intrase și Candiano-Popescu. Se dorea manipularea ideii că Republica era dorită la București. Războiul franco-prusian începuse la 19 iulie 1870. Candiano-Popescu visa la republică, fusese implicat în alungarea lui Cuza în februarie 1866.

Fără să asculte, a proclamat la 8 august 1870, Republica la Ploiești, dar Carol a rezistat. Conspiratorii, anchetați au fost menajați dar izolați. În septembrie 1870, Napoleon III a pierdut războiul. În 22 martie 1871, germanii din București au celebrat ziua Kaiserului Wilhelm al Germaniei, proclamat împărat în ianuarie 1871. Pro-francezii au spart geamurile Sălii Slătineanu, semn că Republica de la Ploiești nu era ultimul act al răzvrătirii.

Candidano Popescu, fondatorul Republicii de la Ploiești

Carol I folosește și el manipularea

Carol I a decis să folosească și el manipularea. A convocat Locotenența Domnească de la 1866 și a declarat că vrea să abdice. Manipularea a funcționat pentru că fără Franța, România își putea lua adio de la independență cu Imperiul German supărat și cu Austro-Ungaria, prietenă cu Imperiul German în vecinătate.

Ion C. Brătianu a înțeles și a intrat cu liberalii în Opoziție. În 1871-1876, liderul conservator Lascăr Catargi va conduce Guvernul de la București. Germania imperială trebuia acum să devină prietena României, Franța rămânând până la 1914-1916, doar în sufletele vechilor pașoptiști și după moartea lor, în sufletele urmașilor lor.