Marele pianist, in varsta de 64 de ani, a sustinut un concert aniversar la Sala Palatului.

Va vine sa credeti ca pianistul Dan Grigore, in varsta de 64 de ani, si-a aniversat 50 de ani de cariera? Gandindu-ne ca Dan Grigore este nascut pe 6 august 1943, pare foarte plauzibil, insa parca este incredibil ca acest om cu alura atat de tinereasca are totusi 50 de ani de cariera. E de invidiat!

Lume multa, parfum, haine fine, personalitati de toate soiurile la concertul de la Sala Palatului, de vineri seara, la acest eveniment cu totul deosebit din cadrul Festivalului „Enescu”.

Dan Grigore a cantat in compania Orchestrei Filarmonicii din Dresda si a dirijorului spaniol Rafael Frühbeck de Burgos. In program: celebra Rapsodie de Serghei Rahmaninov, pe o tema de Paganini. Probabil ca nu intamplator si-a ales Dan Grigore aceasta lucrare: i se potriveste manusa.

„Un urias al pianisticii”

Am admirat, dincolo de tehnica (nu mai vorbim despre acest subiect cand ne referim la pianisti de asemenea calibru - e de la sine inteles ca tehnica este sclipitoare), capacitatea lui Dan Grigore de a crea o adevarata lume a culorilor, a nuantelor. Mi-a placut foarte mult interpretarea Variatiunii a 18-a din aceasta rapsodie de Rahmaninov, celebra tema a filmului „Undeva, candva” (si am observat ca, odata cu acea tema, in sala s-a simtit un fior: „Aha, recunoastem si noi muzica asta”), interpretare echilibrata, nici prea calda, nici prea rece, insa foarte vibranta. Intr-un cuvant, Dan Grigore a demonstrat cu prisosinta ca ramane ceea ce noi toti stim ca este: un urias al pianisticii, nu numai romanesti, dar si internationale, o dovada in plus fiind si interpretarea celor doua bisuri pe care publicul le-a solicitat, diferite, insa la fel de admirabil redate: „Zborul carabusului”, de Nikolai Rimski Korsakov (virtuozitate ametitoare), si delicata sonata de Domenico Scarlatti.

A dominat orchestra

Cat despre orchestra, in Rapsodia de Rahmaninov, uriasul Grigore o domina fara drept de apel. Orchestra raspundea greoaie la cererile dirijorului, avea uneori probleme in a ataca odata cu solistul, interventiile cu alura solistica nu aveau relief. Probabil ca foarte versatila si colorata rapsodie nu prea se potrivea acestei orchestre obisnuite mai ales cu tutti-uri in forte si mase sonore compacte. Partea a doua a concertului a fost dedicata unei opere de Manuel de Falla, „La vida breve”, alaturi de Orchestra Filarmonicii din Dresda, pe scena evoluand Corul National al Spaniei (o sonoritate foarte frumoasa, compacta, o aparitie extrem de potrivita in aceasta opera) si o serie de solisti, toti din Spania.

In rest, Tariceanu, care nu a stat in loja oficiala, a salutat-o in pauza pe Aura Urziceanu, apoi a facut poza cu un japonez, iar fotograful se lauda dupa aceea la telefon: „Bai, am facut poza cu Tariceanu!”.

SUFERINTA

Si-a incalzit clapele cu resoul, sub comunism

Conducerea partidului  i-a interzis pianistului, in anii ‘80, concertele si turneele in strainatate.

„Dan Grigore este un talent exceptional, care nu sufera comparatie cu tot ce trece drept mare talent in Romania”, spunea Mihail Jora despre fostul sau elev.

Nascut pe 6 august 1943, in familia unui ofiter aviator de elita, Dan Grigore a inceput sa cante la pian inca de  la varsta de 3 ani, mostenind talentul de la mama sa. „Cantam in picioare pentru ca nu ajungeam la pian”, a povestit solistul intr-un interviu pentru EVZ. 

Inca de la 6 ani, micul pianist a inceput sa studieze teoria muzicala si pianul, debutand la 14 ani, intr-un concert cameral Enescu, concurs al carui laureat a si fost la editiile din 1961 si 1967. Ulterior, a studiat armonia si compozitia cu academicianul Mihail Jora, a frecventat cursurile de la Conservatoarele din Sankt-Petersburg si  Bucuresti.

Despre perioada comunista, care i-a marcat profund cariera, pianistul se pronunta cu scepticism, amintindu-si cu revolta cum a fost nevoit sa concerteze in sali neincalzite.

„In sala erau 3 grade si am spus ca nu se poate canta. Mi s-a spus ca sala e arhiplina, ca lumea e incotosmanata. Cand mi s-a spus ca sala ma asteapta, am cerut un resou care sa incalzeasca clapele, scaunul”, a povestit pianistul.

De asemenea, i-au fost interzise deplasari si concertele in strainatate, ca urmare a refuzului oricarui semn de sprijin public pentru Nicolae Ceausescu.  

Membru CNA si rapidist convins

In prezent membru al CNA, unde a fost numit, pentru perioada 2006-2012, de Parlamentul Romaniei, la propunerea guvernului, Dan Grigore a fost corealizator al concertului-spectacol „Dan Grigore si invitatii sai” in 1989 si al concertului-spectacol „Muzica si Steaua Polara - Dan Grigore si prietenii sai” din 1997, realizate in colaborare cu TVR.

Mare admirator al fotbalului, pentru care a dezvoltat o pasiune inca „din frageda pruncie”, muzicianul este si sustinator infocat al echipei Rapid, precum si membru al Clubului Aristocratic Rapid. Dan Grigore spune ca iubeste fotbalul si pentru ce are in comun cu muzica, „si anume pentru armonizarea unor voci”, pentru „armonizarea unor personalitati”, deci pentru efectul de spectacol pe care il creeaza si care ii este atat de familiar. (Irina Nicula)