După ce Marian Vanghelie i-a arătat uşa din dos a PSD-ului, Mădălin Voicu a început să primească telefoane. La capătul celălalt al firului erau toate partidele politice, mai puţin UDMR-ul, după cum spune chiar Voicu. "Eu sunt un om de stânga şi de stânga rămân", spune cel care se descrie ca "independent în partid", chiar dacă ştie că tocmai asta deranjează.
L-am întrebat de ce nu candidează la funcţii înalte în stat şi ne-a răspuns că el nu este genul de om obsedat de fotolii şi titluri. Totuşi, dacă PSD-ul l-ar popune, ar prelua bucuros misiunea grea de a schimba în bine educaţia românească sau Ministerul Culturii, "că din cultură provin, aşa că nu este o necunoscută pentru mine".
Executantul Vanghelie, vinovatul fără vină
Evz.ro: Politic, cum staţi? Mădălin Voicu: Eu stau foarte bine. M-am aliniat regulamentului şi statutului, am depus o contestaţie ieri, cu toate că eu nu am primit nicio hârtie cum că aş fi demis sau dat afară. L-am auzit pe Vanghelie la televizor. Dar, ca să nu existe niciun dubiu, mi-am însuşit comportamentul de partid şi am depus o contestaţie, pentru a anula orice bănuială că sunt de acord cu această hotărâre. Poate comitetul de joi o să ia o decizie în acest caz, dacă e pe ordinea de zi, dar cred ca o să o lase aşa, în coadă de peşte.
Cine nu va doreşte în PSD, în afară de Vanghelie? Drept să spun, am vorbit cu toată lumea. sincer, nici nu cred că e vina lui Vanghelie. Mă gândesc că Vanghelie nu poate lua nicio decizie fără a avea un acord al preşedintelui. Probabil că Mircea Geoană ştia acest lucru, altfel trebuia să dea o declaraţie, cum că Vanghelie a făcut totul de capul lui. Dar din moment ce Geoană tace, presupun că era în cunoştinţă de cauză.
"Mai degrabă libertin decât liberal"
Orban v-a invitat în PNL? Parcă numai domnul Orban. Primesc invitaţii, telefoane şi sunt chemat la întâlniri şi discuţii cu toate partidele, în afară de UDMR. La mine contează însă decizia mea, nu cine mă sună. Pot să spun că, de la Băsescu în jos, toată lumea încearcă să mă ademenească sau să îmi propună, ca să nu folosesc termeni suburbani. Ei mă încearcă, dar ştiu că eu nu sunt cameleon şi nu pot să fug dintr-o barcă în alta doar pentru a-mi vedea interesul, scopul. Eu sunt un om de stânga şi tot de stânga rămân, chiar dacă continuu sau nu în PSD.
Credeţi că un social-democrat poate deveni, peste noapte, liberal? Eu sunt mai degrabă libertin decât liberal. Dar, în condiţii normale, eu îmi ascult şi sufletul, nu pot să fiu doar pragmatic. Genul de politică pe care îl fac eu nu mă aliniază cu politicienii care pretind că sunt cu state vechi, cu toate că eu fac politică din '95, adică cu mult înaintea unora care se consideră, astăzi, politicieni.
Vrea socialism luminat
Atunci, în care alt partid v-aţi regăsi? În niciunul. Singura mea proiecţie de viitor este socialismul luminat, dacă în România se poate vorbi de aşa ceva. Dar eu, chiar dacă nu o să fiu în PSD, o să servesc unei cauze pe care mi-am asumat-o, până când PSD va deveni un partid de stânga adevărat, autentic. Credeţi că PSD poate deveni un astfel de partid cu actuala conducere? Nu e vorba neapărat de conducere. E vorba şi de traiectoria pe care şi-o alege. Eu am în PSD o grămadă de prieteni, care înţeleg ce spun şi care sunt de acord cu comportamentul meu şi cu atitudinea mea. Unii sunt supăraţi că eu critic, numai că eu nu vreau să iau locul lui Geoană, al lui Vanghelie sau al altcuiva. În partid, nu poţi să ai numai executanţi şi yesmen, ci şi oameni care au opinie. Pentru că asta înseamnă democraţie şi probabil că eu deranjez pe unii şi pe alţii când îmi spun punctul de vedere. Nu se poate să conduci un partid dând cu pumnul în masă. De aceea, discuţiile şi întâlnirile pe o anumită temă trebuie făcute cu opinii şi caractere diferite. În cursa prezidentială, dumneavoastră pe cine aţi sprijini? Cine vă învaţă pe voi, jurnaliştii, să puneţi întrebări din astea? De ce? V-am întrebat ca pe un cetăţean, v-am cerut o opinie. Dacă te opreşti pe stradă, nu ştiu cât de mult contează părerea lui Popescu, Ionescu. La mine poate că e mai mult decât un vot. Dacă eu arunc acum o opinie, o părere sau o atitudine, sau un nume, cum tu îmi ceri, probabil că foarte mulţi dintre cei care mă cunosc sau cred în politica pe care eu o fac s-ar ghida după declaraţia mea, de aia nu pot să o fac. În plus, eu nu sunt sigur că lucrurile stau aşa cum arată (n.r. în cursa prezidenţială). Se pot întâmpla mai multe schimbări pe parcurs. Dar dumneavoastră de ce nu candidaţi? Pentru că eu nu sunt veleitar, nu e scopul meu să mă umflu. În general, oamenii care au astfel de ţinte sunt oameni care extrapolează forţa, puterea, capacitatea lor. Ei sunt susţinuţi de un partid, de un scop sau de anumite interese şi sunt propulsaţi pentru a candida pentru anumite funcţii. Eu nu am cerut şi nici nu am acceptat funcţii nepotrivite pentru mine. Nu sunt disperat după fotolii, titluri.
Se vede şef la Educaţie sau Cultură
Ce funcţie politică credeţi că vi s-ar potrivi cel mai bine? Dacă PSD-ul m-ar însărcina cu un portofoliu, cu siguranţă că, înaintea Ministerului Culturii, ar fi Ministerul Educaţiei. Sunt sigur că aş putea să fac nişte schimbări extraordinare acolo, pentru că mi-aş asuma educaţia, cercetarea, învâţământul pentru generaţia care vine. Ce se întâmplă acum în acest minister este o degringoladă pe care nu ştiu dacă o mai poate rezolva cineva. Şi nu că e vina doamnei Andronescu. Probabil că sunt toţi vinovaţi într-un fel. Dacă ar trebui să îmi asum un portofoliu, acela ar fi educaţia sau, bineînţeles, cultura, pentru că din cultură provin, aşa că nu este o necunoscută pentru mine. Dacă veţi simţi ca nu vă mai leagă nimic de acest partid, vă gândiţi la statutul de independent? Independent, da. Eu sunt independent şi în partid. Poate că asta şi deranjează. Dar, în crezul meu de stânga, consider că a fi independent într-un partid este un avantaj pentru PSD. Dacă m-ar da afară, nu ştiu ce ar câstiga partidul. CITIŢI ŞI:
Mădălin Voicu, exclus de Vanghelie din PSD | VIDEO
Recomandările noastre
