Din ce în ce mai multă lume prinde gustul urban al lucrurilor hand-made. Avantaje sunt de ambele părţi: creatoarele câştigă bine din ideile lor, cumpărătoarele evită produsele în serie.
Fetele de la Burp fac oi-maneliste şi nori-spermatozoizi, buni de agăţat în piept, iar surorile de la Buburuze asortează cerceii din lemn, pictaţi cu floricele, la genţile cu aplicaţii de ciuperci colorate. Andreea, de la Biba Bijoux, face accesorii din scorţişoară, sticlă şi poze decupate din reviste de cinema, iar Alexandra îl pune pe monstruleţul Piku pe gentuţe din reiat. Toate sunt specialiste în obiecte de artă „făcute de mână“ (botezate şi încadrate la „hand-made“) - cercei, broşe, coliere, inele, genţi şi portofele-unicat, pe care le vând în buticuri cochete din Capitală şi mai ales pe internet. Inspirat de moda internaţională, hand-made-ul de România e în floare. Create pentru persoanele îndrăzneţe, care detestă uniforma de la mall şi preţul pus pe etichetele cu ştaif, articolele hand-made sunt preferate celor produse în serie şi ajung din ce în ce mai des în garderoba tinerilor. Pentru amatori, dar şi pentru curioşi, mâine, la Green Hours (de la 10.00 la 18.00), se deschide un nou târg de accesorii hand-made. Burp, lumea funky de lângă Cişmigiu „Never grou up!“ („Rămâi copil!“) este regula de bază în lumea Burp, creată de Rodica şi Nico, prietene şi absolvente de comunicare şi relaţii publice. Într-o zi din 2006 se plictiseau. Cum aveau prin casă nişte „pielicică“, s-au gândit să facă nişte broşe. La început au fost nişte omuleţi business şi un Miki Mouse-violator. „Fiecare personaj are un nume, o poveste, personalitate. Ne place să credem că toţi au crescut lângă o centrală nucleară şi au fost afectaţi într-un fel sau altul, mai mult sau mai puţin“, explică Nico. În camera mică dintr-un bloc aproape de Cişmigiu e lumea Burp, plină de accesorii ciudate, cu lipici la „clientela funky“: cercei cu săgeţi pentru nehotărâţi, broşe din bufniţă-glamour (cu bichini sclipicioşi), girafă-biker, african-zburător-albinos, norişor-curcubeu sau băieţel-iepuraş. „Dincolo de povestea funny, toate au un mesaj social. Cum au fost broşele din seria «Maneliştilor» - oaia cu lanţ gros la gât şi iepurele cu un dinte din aur“, precizează Rodica. De unde le vin ideile? De peste tot. Şi tot timpul: dimineaţa, la prânz şi seara. Până acum, au făcut peste 500 de modele de accesorii-unicat, de vânzare pe blogul lor (http://burp-nevergrowup.blogspot. com), la preţuri variind între 15 şi 25 de lei. Ceramică pictată, scorţişoară şi reviste Cercei şi broşe-unicat face şi Andreea Văduva: din scorţişoară învelită în sârmă de cupru, fistic, port pourri, fotografii decupate din reviste vechi, cumpărate de la Anticariat. Accesoriile studentei de la limbi străine, venită în Bucureşti din Râmnicu-Vâlcea, se vând cu eticheta Biba Bijoux (Biba - de la porecla prietenului său), la Catwork, la Now&Wow şi, cel mai mult, pe net (http://cerceiunici. blogspot.com).
„Prima dată am făcut din port pourri şi le-am dus la facultate. Apoi am avut o expoziţie cu vânzare într-o ceainărie, de pe urma căreia am câştigat 300 de lei“, spune Andreea. Râde mult. La fel de mult pe cât îi place să stea la masă şi să meşterească „bijoux-uri“ din te-miri-ce. „Colecţia cu seturi din imagini decupate din revista «Cinema», cu actori celebri ai anilor '30, a avut un mare succes. Iar acum pregătesc colecţia de vară, foarte colorată, din diverse materiale“, arată Andreea. Câştigă din afacerea ei, făcută cu pasiune, bani cât să-şi plătească chiria, întreţinerea şi să nu se mai uite în buzunar când vrea ceva din raftul de la magazin.
Şi Liliana Stroe, absolventă de arte, face podoabe „de mână“, de patru-cinci ani, pe care le vinde on-line şi în câteva magazine (http://liliart.blogspot.com). Le modelează din lut şi le pictează cu floricele şi fluturi stilizaţi: „Mă inspiră tot ce-i colorat, tot ce văd şi-mi place. Primesc foarte multe comenzi, şi din Bucureşti, şi din provincie. Chiar m-am mirat cât de multă lume caută aceste accesorii“.
UNICAT PE UMĂR
Studentă, cos genţi urban la maşină moştenită
Fetele care-i poartă creaţiile o ştiu de „tipa care face genţile-monstruleţ“. Alexandra are 23 de ani, e din Craiova, şi-i studentă la Arte, în Bucureşti. Prima gentuţă a cusut-o la maşină în urmă cu un an. Tot atunci l-a „cusut“ şi pe Piku, monstruleţul cu-un ochi mare şi cu unul mic şi cu rânjet ştrengăresc.
Apoi, colecţia ei s-a umplut de genţi unicat fel de fel: broscuţă, buburuză, pinguin. „Fac orice fel de model, din orice material care-mi place“, spune Alexandra. Ca să fie colecţia întreagă, a început să facă şi cercei şi broşe, din FIMO (argilă polimerică, un fel de plastilină foarte uşor de modelat). Creaţiile Alexandrei pe găsiţi la http://pikaciuka.blogspot.com.
Genţi-unicat face şi Mădălina Pavel, de la Buburuze (iar sora ei pictează cercei din lemn). Nu ştia să coasă nici un nasture când s-a gândit să facă prima geantă. Acum are cliente peste cliente, înnebunite după genţile ei cusute la maşina Ileana, moştenită de la bunica. „Merg foarte mult pe combinaţii de culori, pe aplicaţii de materiale. Mă inspiră tot ce văd în jur“, spune Mădălina. Genţile ei, bune de purtat în combinaţie cu cerceii-unicat ai surorii sale, se găsesc la târgurile de hand-made şi, on-line, pe http://buburuze. wordpress.com. La început a fost sacoşica „Într-o seară, mi-am cumpărat o rochiţă şi am zis că nu am geantă pentru ea. Aşa că mi-am cusut o gentuţă asortată, ca să am ce să port a doua zi“, zâmbeşte Irina Giuglea, din Galaţi. Când îi vine o idee de geantă nici nu poate să doarmă, spune studenta la Arhitectură, în Bucureşti. Coase genţi din pasiune, la o maşină cumpărată din banii ei. Prima dată a făcut „o sacoşică foarte drăguţă“, pe care nu s-a îndurat s-o vândă.
„Am pornit de la un logo - o fetiţă şi un băieţel care se ţin de mână. Nu le-am dat nume. Ei sunt pe genţile mele ca simbol al prieteniei“, explică Irina. „Când văd un material care-mi sare în ochi, zic: «Asta trebuie să fie geantă!» Şi gata, o cos, fără tipar, aşa cum mi-o imaginez eu“, adaugă fata. Îi strălucesc ochii când îşi aminteşte cum e să vezi pe cineva, pe stradă, purtând o geantă gândită şi cusută de ea. Şi-i place că a început să fie respectată şi la noi arta hand-made: „Lumea de aici este, însă, la început în a aprecia valoarea acestor lucruri“. Genţile Irinei se găsesc pe http://www.gentutze. blogspot.com şi costă 50-60 de lei. O altă studentă (la marketing) care câştigă bani de buzunar din hand-made este Irina Moise. Pe lângă cerceluşii şi broşele foarte colorate din FIMO, ea face şi portofele: foarte urban, pentru tipele cu stil (http://irinamo. blogspot.com). Ca să aibă idei în faţa „Rodicăi ‘79“, maşina ei de cusut, o inspiră muzica soft, jazzy. „Acum am intrat ucenic la o doamnă cu multă experienţă în croitorie. Vreau să mă perfecţionez şi să încep să fac şi hăinuţe. Pentru fetele care vor altceva decât ce găsesc în magazine“, spune zâmbind Irina. PICTEAZĂ PE HAINE Kitten: „Nu inscripţionez tricouri, le creez!“ Un om îşi alege tricoul reprezentativ pentru inconştientul său: o pisică, un balon colorat sau un craniu - fiecare spune ceva despre cel care le poartă pe haine. E „Teoria tricoului inscripţionat“, din psihologia tranzacţională. Cristina Papacu - pe scurt, Kitten - ştia de teorie când s-a apucat să dea cu pensula pe tricouri. „Nu găseam tricouri să-mi placă, preţurile mi se păreau prea mari pentru nişte lucruri în serie, iar dacă îmi luam ceva fain, întâlneam alte trei fete îmbrăcate la fel ca mine, la aceeaşi petrecere“, spune Kitten cum a început la ea hand-made-ul. „Eu nu inscripţionez tricouri, eu le creez!“, adaugă studenta din ultimul an la Psihologie. Primul tricou unicat l-a vând pe net, în urmă cu un an. Acum, comenzile curg on-line, pe blogul ei (http://kittenwear. blogspot.com/). Preţurile variază între 70 şi 120 de lei, iar banii câştigaţi îi ajung de „o pereche de tenişi, un suc, nu sunt de economisit“. Se simte bine când pictează, cu pensula muiată în acrilice aduse din Italia, fluturaşi, ursuleţi, ştrumfi sau buburuze pe tricourile din bumbac. Şi mai mare e satisfacţia când vede pe stradă oameni care-i poartă „ideile“.
Recomandările noastre
