Ajuns printre veteranii naţionalei, dinamovistul le promite fanilor un meci mare astăzi şi o victorie memorabilă împotriva rivalilor de-o viaţă.

La 31 de ani şi trei luni, Bogdan Ionuţ Lobonţ este unul dintre veteranii naţionalei de fotbal a României. Pentru goalkeeperul echipei Dinamo, meciul cu Serbia va fi un nou prilej de a demonstra că este, de departe, cel mai bun portar al ţării.

Deşi va avea în faţă cel mai tare atac al Grupei a 7-a de calificare la Mondialele de anul viitor, Lobonţ spune că nu se teme de ex-iugoslavi. „Le voi închide poarta sârbilor”, le promite fanilor „Lobi”, cel care a mai apărat împotriva „plavilor” în noiembrie 2000, când, într-un amical disputat în Ghencea, România învingea Iugoslavia cu 2-1.

La finalul antrenamentului de ieri dimineaţă, ultimul înaintea marii confruntări cu Serbia, hunedoreanul era optimist: „Vom face totul ca să învingem şi să ne păstrăm şansele de calificare”.

„Nici nu vreau să mă gândesc la o înfrângere”  

EVZ: Bogdan, cum te simţi? Bogdan Lobonţ: Bine, chiar foarte b ine. În ceea ce mă priveşte, sunt pregătit pentru acest meci atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic. La fel i-am simţit şi pe ceilalţi coechipieri. Toţi ne dorim să batem Serbia. Suporterii României să fie siguri că vom face totul ca să învingem şi să ne păstrăm şansele de calificare. Cu o victorie mâine (n.r. - astăzi) vom prinde aripi şi vom aborda cu un moral bun jocul cu Austria, de miercuri. Aţi studiat adversarii. Ce părere ai? Serbia e o echipă bună. Au şi individualităţi, dar punctul forte rămâne echipa. Totuşi, ei formează un grup destul de eterogen... Au reuşit trei victorii în grupă, au nouă puncte, dar n-au încântat ca joc. I-am studiat în amănunt şi cred că ştim destul de multe despre ei. Te temi de un jucător anume? Nu. Nu mă tem de nimeni. V-am spus, chiar dacă Serbia are jucători de valoare, care evoluează la echipe de top din Europa, nu mă sperie. Când ai încredere în propriile forţe şi ştii ce ai de făcut, n-ai de ce să te temi. E decisivă partida cu Serbia? E foarte importantă. Batem, facem şapte puncte şi ne apropiem de sârbi la două puncte. Şi, ca un avantaj pentru noi, avem şi un meci mai puţin disputat. Nici nu vreau să mă gândesc la o înfrângere. La fel de important e să vedem ce fac şi celelalte echipe, mai ales că mâine (n.r. - azi) se mai joacă un meci tare în grupa noastră, Lituania - Franţa. „Ne va lipsi Chivu”

Cum te simţi în postura de veteran la echipa naţională? Nici nu-mi vine să cred cât de repede a trecut timpul... Parcă ieri debutam la echipa naţională! Să fiu eu sănătos şi promit să mai apăr ani buni de acum încolo. Ce părere ai de Max Nicu? E băiat bun, cuminte. Se vede că ştie fotbal. Noi l-a primit bine în familia tricolorilor. Să-l vedem şi la treabă.

Cât de mult contează lipsa lui Chivu? Cristi e un jucător foarte important pentru echipa naţională. E căpitanul nostru. Am vorbit cu el şi mi-a transmis că va fi alături de noi. Şi-ar fi dorit foarte mult să joace, dar asta e viaţa. Ne va fi greu fără el, dar trebuie să ne descurcăm, n-avem încotro. Din păcate, nu e singurul absent.

PALMARES   Egalitate aproape perfectă

Cinci jucători români care fac parte din lotul pentru partida de astăzi au evoluat şi în ultimul meci dintre naţionalele celor două ţări, un amical disputat pe 15 noiembrie 2000, la Bucureşti, pe arena din Ghencea (2-1 pentru reprezentativa noastră). Este vorba despre Bogdan Lobonţ, Cosmin Contra, Paul Codrea, Marius Niculae şi Adrian Mutu. De la adversari, care pe atunci evoluau sub titulatura de Iugoslavia, singurul „supravieţuitor” este Dejan Stankovici.

În duelul de acum nouă ani, pentru gazde au înscris Dennis Şerban (3) şi Cosmin Bărcăuan (89), golul „plavilor” fiind reuşit de Sinisa Mihajlovici (87). Selecţioneri erau Ladislau Bölöni, respectiv Ilija Petkovici. România şi Serbia s-au mai confruntat până acum în preliminariile Cupei Mondiale de cinci ori, fiecare echipă trecându-şi în cont câte două victorii. (Florin Pater)

Citiţi şi:

CAZUL DIN 1977: Misterele unei înfrângeri de pomină

SONDAJ: Mizezi pe "tricolori"?