Acesta a fost paradoxul întrebărilor rostite ca răspunsuri și viceversa.
Dincolo de orice altceva, un dialog în care nu a existat un reporter și un intervievat, ci doi oameni care și-au împărtășit unul altuia curiozitatea.
Cred că ar putea fi opțiunea cea mai de preț a unui jurnalist, să știe că de partea cealaltă a chestionarului e un partener care intuiește cum anume discuția e aprinsă în așa fel încât să nu lâncezească.
Pianist. Nu, corect spus pianistă. Și profesoară. Adică profesoară de pian.
Ne puteți urmări și pe Google News
Pe Liana Ștefan am așteptat-o de multă vreme în studioul Evenimentului zilei, la emisiunea ActReflect.
Cred că a venit exact atunci când s-a copt timpul acestei întâlniri.
Mi-a spus la un moment dat că, odată așezată în fața clapelor, uită de tot și de toate. Este legată indestructibil de notele muzicale.
De curând, aproape răpusă de răceală – avea chiar o pneumonie – a mers totuși la un concert. Nu putea să-și încalce cuvântul dat cu mult timp înainte.
Altfel, Liana, la școală colegii îi spun simplu, Liana, ba chiar și unii elevi – are în ochi strălucirea copilului – ei bine, Liana, ea, are capacitatea de-a crea un întreg univers al omului normal.
Am mai avut de-a face cu oameni care prin simplitatea lor mi-au dovedit vastitatea.
De fiecare dată asemenea întâmplări de viață se încheie cu promisiunea că nu le vei uita.
Recomandările noastre
